Trasee în Munții Bucegi

Trasee în Munții Bucegi pentru anul 2020

În 2019 am petrecut destul de mult timp umblând pe traseele din Masivul Bucegi.

Am încercat să diversificăm pe cât posibil traseele și astfel am descoperit un masiv mult mai frumos, mai sălbatic, cu peisaje mult mai spectaculoase față de cum îl știam până atunci.

Ture de o zi

Majoritatea turelor au fost de o zi, profitând de faptul că orașul București este la mai puțin de două ore de mers cu trenul de poalele Bucegilor.

Drumeție, cățărare ușoară și alergare montană

În unele zile am fost pe trasee clasice de drumeție, alteori am combinat cățărarea pe trasee nemarcate cu alergarea montană.

Trasee sălbatice și neumblate

Am simțit pe propria piele cum un traseu sălbatic și neamenajat, de doar câțiva kilometri, te poate seca de energie mai mult decât un maraton pe poteci marcate.

Am realizat cât de puțin știm despre Bucegi și ne-am îndrăgostit complet de acest munte.

Mai avem de descoperit o mulțime de văi și creste, dar haideți să revedem împreună traseele din Bucegi pe care le-am parcurs în acest an, poate vă vor inspira în călătoriile din anul 2020.

Cabana Mălăiești – tură de o zi

12 ianuarie

Gura Diham – Cabana Diham – Glăjerie – Cabana Mălăiești și retur

diham-malaiesti-altitudine
19.2 km, 1555 m D+, 1555 m D-

Am făcut o tură de o zi la Cabana Mălăiești, pe traseul de iarnă din Bușteni. Am urcat de la Cabana Gura Diham la Cabana Diham, de unde am continuat spre Cabana Mălăiești prin Valea Glăjeriei. Ne-am întors pe același drum.


Apus pe Vârful Omu

16-17 februarie

Gura Diham – Cabana Diham – Glăjerie – Cabana Mălăiești – Hornul Mare – Vârful Omu și retur

diham-malaiesti-omu-profll-altitudine
27.5 km, 2361 m D+, 2361 m D-

Am urcat pentru prima oară pe anul 2019 la Omu, prin Hornul Mare.

De la Cabana Mălăiești zăpada era până peste genunchi, dar din fericire câteva persoane plecaseră înaintea noastră și au mai spart din zăpadă.

Am ajuns pe vârf la timp ca sa prindem un apus superb, apoi ne-am întors la Cabana Mălăiești și după o mică pauză ne-am continuat drumul până la Cabana Diham, unde am înnoptat.

A fost o tură obositoare, care cu tot cu pauze ne-a luat vreo 13 ore. A doua zi am coborât înapoi la Gura Diham.


Vârful Omu – tură de iarnă de o zi

24 februarie

diham-malaiesti-omu-profll-altitudine
27.5 km, 2361 m D+, 2361 m D-

Gura Diham – Cabana Diham – Glăjerie – Cabana Mălăiești – Hornul Mare – Vârful Omu și retur

Am urcat iar la Omu, tot pe la Mălăiești, dar de data asta într-o tură de o zi.

De la Cabana Mălăiești în sus nu era nicio urmă în zăpada care trecea de genunchi, iar uneori de brâu.

În ziua aceea am realizat cât de eficiente pot fi rachetele de zăpadă.

Tot atunci am hotărât că e mai bine să cari și pantofii de alergare în rucsac decât să alergi în bocanci (mai jos de Cabana Mălăiești am găsit poteca aproape de fiecare dată bătătorită, perfectă pentru alergare chiar și iarna).


Cabana Padina

2 martie

Cota 2000 – Piatra Arsă – Cabana Babele – Cabana Padina

sinaia cota 2000 - padina
11.7 km, 377 m D+, 907 m D-

Am urcat cu telegondola din Sinaia la Cota 2000 de unde am continuat pe platou spre Cabana Babele. De acolo am coborât la Cabana Padina.

Platoul Bucegi și Colții Obârșiei

3 martie

Cabana Padina – Babele – Vârful Omu – Babele – Piatra Arsă – Cota 2000 – Sinaia

padina-omu-cota2000
23 km, 1414 D+, 896 D-

De la Cabana Padina am început să urcăm înainte de răsăritul soarelui spre Babe și Sfinx de unde ne-am îndreptat spre Vârful Omu prin Colții Obârșiei.

De la Omu ne-am întors la stația de telegondolă de la Cota 2000. Ultima urcare, pe Muntele Furnica, ni s-a părut de-a dreptul criminală.


La Cabana Diham din Sinaia, pe creasta Baiului

14 martie

Gara Sinaia – Vârful Piscul Câinelui – Vârful Baiul Mare – Vârful Urechea – Gara Azuga – Valea Grecului – Cabana Diham – Gura Diham

sinaia-diham
35.3 km, 1934 m D+, 1752 m D-

Am vrut să facem un traseu de 50 de km, pe cât posibil în alergare.

Din Gara Sinaia am urcat pe creasta Baiului pe care am continuat până în Azuga. Din Azuga am urcat pe Valea Grecului la Cabana Gura Diham, unde am alergat 15 km prin zona.


Recunoaștere Transylvania 100K

11 Mai

Lacul Bolboci – Cabana Bolboci – Refugiul Șaua Strungă – Moieciu de Sus – Poiana Guțanu – Valea Gaura – Șimon

bolboci-simon
39.5 km, 1475 m D+, 2140 m D-

A făcut o tură interesantă, de recunoaștere a traseului Transilvania 100k.
Am plecat de la Cabana Bolboci de unde am urcat spre refugiul din Șaua Strungă, am coborât în Moieciu de Sus, de unde am urcat spre Poiana Guțanu, ne-am îndreptat spre Valea Gaura și am coborât în Șimon.


Jepii Mici, Vârful Omu, Jepii Mari

9 iunie

Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor – Vârful Omu – Cabana Babele – Piatra Arsă – Jepii Mari – Bușteni

jepii-mici-omu-jepii-mari
27 km, 2073 m D+, 2073 m D-

Deși calendaristic era vară, Valea Jepilor era încă acoperită de foarte multă zăpadă.

De la Cabana Caraiman am continuat pe Brâna Mare a Caraimanului spre Crucea Eroilor, apoi spre Vârful Omu.

Ne-am întors pe platou la Babe și la Sfinx, am continuat spre Piatra Arsă și am coborât în Bușteni pe Jepii Mari.


Grindină pe Valea Obârșiei

22 iunie

Bușteni – Jepii Mici – Babele – Cerdacul Obârșiei – Valea Obârșiei – Hotel Peștera – Cabana Piatra Arsă – Jepii Mari – Bușteni

jepii-mici-padina
28.7 km, 2292 m D+, 2292 m D-

Începuse deja sezonul furtunilor.

Am urcat spre Omu cu gândul de a prinde furtuna de după-amiază pe vârf, la cabană.

Din păcate furtuna începuse când încă mai aveam 20 de minute până la Omu și pentru a ne proteja de trăznete am decis să coborâm cât de repede posibil pe Valea Obârșiei.

Ne-am adăpostit cum am putut de grindină sub o stâncă, în timp ce apa curgea șiroaie pe cărările din jur. A fost într-adevăr foarte spectaculos, aici am găsit utilitatea foliei de supraviețuire.


Brâna Aeriană

1 iulie

Căminul Alpin din Bușteni – Refugiul Coștila – Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe – Cabana Babele – Jepii Mici – Bușteni

brana-aeriana-jepii-mici
18.3 km, 1754 m D+, 1754 m D-

Am decis să urcăm pe Brâna Aeriană și pe creasta Văii Albe.

Traseul fiind nemarcat, a fost destul de obositor, mai ales că am bâjbâit multe ore căutând drumul cel bun.

Am ajuns pe platou după 8 ore. Ne-am îndreptat spre Cabana Babele pentru că rămăsesem deja fără apă. Am coborât pe Jepii Mici în Bușteni.


Valea Gaura și Valea Ciubotea

6 iulie

Bran (Poarta) – Valea Gaura – Șaua Hornurilor – Vârful Omu – Șaua Hornurilor – Vârful Scara – Valea Ciubotea – Bran (Poarta)

bran-omu-ciubotea
21.7 km, 1902 m D+, 1902 m D-

Am parcurs unele dintre cele mai frumoase văi din Bucegi.

Din Bran am urcat pe Valea Gaura, am trecut pe la Omu, apoi ne-am întors în Șaua Hornurilor de unde am urcat pe Vârful Scara. Am coborât înapoi în Bran pe Valea Ciubotea.


Marathon 7500

12 iulie

Salvamont Peștera – Vârful Cu Dor – Cota 1400 – Cabana Piatra Arsă – Jepii Mari – Jepii Mici – Babele – Salvamont Peștera – Valea Obârșiei – Vârful Omu – Cabana Padina

marathon7500
51.8 km, 3696 m D+, 3825 m D-

Am urcat la Omu, parcurgând prima porțiune a maratonului 7500. Deși era mijlocul lui iulie, la Omu ninsese cu o zi înainte.


Acele Morarului

25 iulie

Prima întâlnire cu Acele Morarului. Începusem pregătirea la sală pentru a ne cățăra pe Gerlach, cel mai înalt vârf din Carpați.

Cum nu am mai folosit echipament de cățărare până atunci, am apelat la ajutorul unui ghid montan pentru a urca pe ace.

Am urcat cu Andrei Badea. A fost o experiență extraordinară din care am învățat multe. Cel mai important, cât de mult durează să parcurgi un traseu folosind asigurări.


Creasta Balaurului

27 iulie

Gura Diham – Valea Morarului – Țimbalul – Creasta Balaurului – Vârful Bucșoiu – Brâna Caprelor – Cabana Mălăiești – Take – Gura Diham

creasta-balaurului
17.8 km, 1833 m D+, 1833 m D-

Am urcat pe Bucșoiu pe Creasta Balaurului, un traseu nemarcat, excepțional de frumos. De la Bucșoiu am coborât pe Brâna Caprelor spre Cabana Mălăiești, pe o lumină perfectă pentru poze. Ne-am întors la Gura Diham pe Take.


Valea Horoabei

29 septembrie

Bușteni – Jepii Mari (Traseul Schiel) – Cabana Piatra Arsă – Padina – Valea Horoabei – Șaua Bătrâna – Vârful Omu – Valea Cerbului – Plaiul Munticelul – Căminul Alpin Bușteni

valea-horoabei
36.8 km, 2289 m D+, 2289 m D-

Dacă tot am aflat că se poate ajunge în zona Padina relativ ușor din Bușteni, am urcat pe Jepii Mari până la Piatra Arsă de unde am coborât la Salvamont Peștera.

Scopul turei era să parcurgem traseul nemarcat pe Valea Horoabei, un canion micuț, dar foarte frumos și spectaculos.

Odată ieșiți din Valea Horoabei, am continuat spre Vârful Omu prin Șaua Bătrână și am coborât pe Valea Cerbului și apoi pe Plaiul Munticelului în Bușteni, la Căminul Alpin.


Cascada Urlătoarea – ecologizare

5 octombrie

Am participat la o tură de ecologizare a traseului spre Cascada Urlătoarea. În 5 ore, 9 oameni am reușit să umplem 200 de saci de gunoi.


Valea Albă (1A)

27 octombrie

Căminul Alpin Bușteni – La Verdeață – Valea Albă – Platoul Bucegi – Crucea Eroilor – Brâna Mare a Caraimanului – Valea Jepilor (Jepii Mici)

valea-alba.gpx
14 km, 1814 m D+, 1814 m D-

În sfârșit am reușit să urcăm pe Valea Albă. Nu mai era deloc zăpadă pe vale, iar după ce am urcat pe Gerlach, Valea Albă, cotată 1A, ni s-a părut foarte abordabilă.

De la Coștila ne-am îndreptat spre Crucea Eroilor și apoi pe Brâna Mare a Caraimanului pentru a coborî în Bușteni pe Valea Jepilor.


Valea Mălinului (1B)

9 noiembrie

Căminul Alpin Bușteni – Vâlcelul Poieniței – Hornul Pământos – Valea Mălinului – Coștila – Crucea Eroilor – Brâna Mare a Caraimanului – Valea Jepilor

Ne-a plăcut mult Valea Albă, așa că am decis să încercăm un traseu mai dificil, și anume Valea Mălinului (1B).

Într-adevăr, a fost mult mai interesant să căutăm intrarea pe vale iar unele săritori ne-au pus probleme.

Odată ajunși la Coștila, am coborât iar pe Brâna Mare a Caraimanului și apoi pe Jepii Mici.


Cascada Urlătoarea – ecologizare

10 noiembrie

Am participat din nou la tura de ecologizare spre Cascada Urlătoarea, unde am fost plăcut surprinși să găsim mai puțin gunoi. Cu toate astea, am adunat vreo câteva zeci de saci.

Vă rugăm păstrați muntele curat!


Vârful Omu în noiembrie

23 noiembrie

Gura Diham – Cabana Diham – Cabana Mălăiești – Hornul Mare – Vârful Omu și retur

diham-malaiesti-omu-profll-altitudine
27.5 km, 2361 m D+, 2361 m D-

Prima zăpadă la Omu în sezonul de iarnă 2019-2020. Am urcat pe traseul de iarnă, dar până la Cabana Mălăiești nu a fost deloc zăpadă.
La Omu era ceață și vânt. Am coborât înapoi pe unde am urcat.


Pe Vârful Omu prin Valea Obârșiei

30 noiembrie

Salvamont Peștera – Valea Obârșiei – Vârful Omu – Șaua Hornurilor – Cabana Mălăiești și retur

omu-obarsie
19.1 km, 1491 m D+, 1491 m D-

Am urcat iar la Omu dinspre Padina, pe Valea Ialomiței.

De la Omu am coborât la Cabana Mălăiești unde am făcut o scurtă pauză, apoi am urcat iar la Omu cu gândul de a coborî înapoi în Padina.

Din cauza viscolului și a ceții am fost nevoiți să petrecem noaptea la refugiul Salvamont de pe vârful Omu. Am coborît a doua zi la Padina, pe o ceață densă.

Drumul de la Padina în Sinaia era acoperit de polei.


Apus de decembrie la Omu

6-7 decembrie

Gura Diham – Cabana Diham – Cabana Mălăiești – Hornul Mare – Vârful Omu – Cabana Mălăiești – Râșnov

omu-rasnov
25.2. km, 2000 m D+, 2192 m D-

Știind că vremea va fi bună, ne-am hotărât să urcăm iar la Omu, de data asta din Azuga, pe Valea Grecului până la Cabana Diham și apoi pe drumul de iarnă la Cabana Mălăiești.

De la Cabana Mălăiești am urcat prin Hornul Mare în Șaua Hornurilor, de unde am urcat mai întâi spre Vârful Scara, apoi la Vârful Omu pentru a admira apusul.

Am coborât pe întuneric la Cabana Mălăiești, unde am înnoptat. A doua zi am coborât în Râșnov.