Cuprins:

Am urcat pe Valea Mălinului din Munții Bucegi la început de noiembrie, într-o zi frumoasă de toamnă, la 2 săptămâni după ce urcaserăm pentru prima oară pe Valea Albă.

Valea Mălinului este o vale de abrupt cotată 1B ca grad de dificultate, deci ne așteptam să fie ceva mai dificilă ca Valea Albă (1A).

Și chiar așa a fost. Dacă pe Valea Albă ne-am fi descurcat și fără să ne asigurăm, pe Valea Mălinului am mers legați în coardă mai bine de jumătate din drum.

Au fost multe săritori, majoritatea surplombate, care ni s-au părut destul de dificil de escaladat.

Atenție!

Acest articol descrie un traseu alpin nemarcat, care necesită echipament de cățărare și stăpânirea unor tehnici specifice.

Traseul poate prezenta riscuri semnificative pentru cei nepregătiți. Dificultatea crește gradual și există riscul să rămâi blocat (sau mai rău) dacă nu ești pregătit corespunzător!

Dacă nu ai experiență în cățărare/alpinism sau nu ești familiarizat cu condițiile specifice zonei, îți recomandăm să apelezi la serviciile unui ghid montan autorizat sau să te înscrii în Clubul Alpin Român, unde vei avea șansa să evoluezi într-o comunitate unită de pasiunea pentru munte și unde îți vei putea găsi parteneri de cățărare sau drumeție cu experiență.

Pune siguranța ta pe primul loc și asigură-te că ești bine pregătit și informat înainte de a porni la drum!

Află mai multe
Căminul Alpin – Hornul Pământos

Valea Mălinului este mult mai puțin umblată ca Valea Albă iar intrarea pe firul văii mai greu de găsit.

Am avut mici probleme cu semnalul GPS, dar ne-am folosit intuiția și ne-am descurcat fără să bâjbâim prea mult.

În această tură am fost doar două persoane, fără ca vreunul dintre noi să cunoască traseul. Pentru a ne face o idee despre ce ne aștepta ne-am uitat la filmulețe pe YouTube.

  • Acest filmuleț ne-a ajutat cel mai mult să înțelegem ce e cu Hornul Pământos (intrarea pe Valea Mălinului)

Acces Valea Mălinului

Deși Valea Mălinului se intersectează cu Valea Cerbului (traseu marcat), auzisem că urcarea pe acolo ar fi blocată de niște săritori mari care pot fi cu greu escaladate.

Cea mai abordabilă intrare pe firul văii este pe la Hornul Pământos unde am ajuns urmărind track-ul OSM folosind aplicația Maps.me.

Am început să urcăm de la Căminul Alpin din Bușteni spre Poiana Coștilei, pe traseul turistic marcat cu triunghi roșu.

La intersecția cu Vâlcelul Poieniței, pentru a continua spre Valea Mălinului am făcut 90 de grade la stânga, în direcția arătată de GPS, urmând o potecă foarte puțin vizibilă, care la început a urcat pe curbe de nivel, apoi foarte abrupt, până la Hornul Pământos.

Urcarea abruptă spre Hornul Pământos

Hornul Pământos

La Hornul Pământos

Odată ajunși la Hornul Pământos nu am coborât pe el pentru că ni s-a părut cam abrupt.

Am continuat la deal vreo 15 metri unde am găsit o pantă destul de înclinată, care cobora tot spre Valea Mălinului, dar care părea mai abordabilă.

În locul în care panta devenea foarte abruptă am găsit o rădăcină zdravănă de care am fi putut agăța coarda pentru a coborî în rapel. Am decis să nu facem asta, deși ne-ar fi ușurat mult coborârea.

Odată ajunși pe firul văii știam că va trebui să urcăm tot timpul pe valea din dreapta, pentru că, după cum văzusem pe hartă, din Valea Mălinului se desprind spre stânga Valea Colților (chiar în zona Hornului Pământos), apoi, mai sus, Valea Hornului și Valea Scorușilor.

De la început, Valea Mălinului ni s-a părut mai puțin prietenoasă ca Valea Albă, dar și mult mai interesantă. Stâncile păreau așezate într-un mod spectaculos, de speriat aș putea spune.

Săritorile de pe Valea Mălinului

Prima săritoare după ce am ajuns pe firul Văii Mălinului

Săritorile s-au dovedit mai înalte și mai greu de escaladat.

La prima săritoare mare am găsit un cablu și o cordelină care ne-au ajutat să o depășim.

După ceva vreme a urmat o săritoare surplombată pe care nu am reușit să o cățăram. Ca să trecem de ea a trebuit să o ocolim prin dreapta pe o pantă înierbată și foarte abruptă.

De aici încolo am mers legați în coardă.

Valea Mălinului
Dintele dintre Colți (cel ascuțit) și Colțul Mălinului (dreapta)

Au urmat două săritori mai dificile unde am găsit montate cordeline în stare bună care ne-au fost de mare ajutor.

Ultima săritoare mai dificilă

După vreo 4 ore de cățărare, am ajuns în sfârșit la capătul văii, lângă Releul Coștila.

De la Căminul Alpin până la Releul Coștila am făcut aproximativ 6.5 ore. Am coborât înapoi în Bușteni pe Valea Jepilor.