Vedere de pe Bucșoiu iarna

Jepii Mari – Babele – Omu – Bucșoiu – tură de iarnă în Bucegi

Am decis să profit de faptul că iarna a luat o mică pauză la mijlocul lui ianuarie și să dau o tură rapidă prin Bucegi, să urc pe Omu și pe Bucșoiu, pe trasee pe care în mod normal riscul de producere al avalanșelor ar fi fost destul de mare în această perioadă.

Sâmbătă, pe 18 ianuarie 2020, am plecat cu trenul de 7:00 din București spre Bușteni, încă nefiind total hotărât de traseul pe care urma să îl parcurg, dar voiam neapărat să ajung pe Bucșoiu.

Traseu

Până la urmă traseul pe care l-am ales a fost unul de 30 de km, cu aproximativ 2200 m diferență de nivel: BușteniJepii MariBabeleOmuBucșoiuPrepeleac Gura Diham.

Click pe hartă pentru a o face interactivă:

Marcaje și durata medie

Atenție, pe marcajele turistice scrie că aceste trasee sunt interzise iarna. Dacă aveți pregătirea necesară și echipamentul adecvat, confirmați la Salvamont că le puteți parcurge în siguranță.

Triunghi albastru: Gara Bușteni – Cantonul Jepi – Cabana Piatra Arsă: 4-5 ore

Bandă galbenă: Cabana Piatra Arsă – Cabana Babele – Șaua Șugarilor – Vârful Omu: 3 ore

Bandă roșie: Vârful Omu – Creasta Bucșoiului Mare – La Prepeleac – Cabana Poiana Izvoarelor – Cabana Gura Diham: 6.5 – 7.5 ore

Echipament

minicoltari

Vremea s-a dovedit excelentă, iar echipamentul pe care l-am folosit a fost minim: pantaloni scurți, tricou și bluză tehnice, pantofi de alergare, mini-colțari, piolet, parazăpezi.

Bușteni – Jepii Mari – Canton Jepi

Canton Jepi
Canton Jepi

Ajuns în gara Bușteni la 8:40, m-am îndreptat spre stația de telecabină și apoi am început urcarea pe Valea Jepilor Mari.

În prima parte a traseului nu era aproape deloc zăpada, doar multe petice de gheață care abia se zăreau printre frunzele uscate. În a doua parte a traseului, până la Cantonul Jepi, zăpada de pe potecă era bătătorită și nu a pus probleme.

Nu a fost nevoie să folosesc mini-colțarii.

Canton Jepi – Babele – Șaua Șugarilor

Platou Bucegi iarna
Platou Bucegi iarna

Pe platou plimbarea a fost pur și simplu o plăcere. Zăpada era înghețată dar fără să fie alunecoasă, soarele strălucea și vântul nici măcar nu adia.

Șaua Șugarilor – Colții Obârșiei – Șaua Cerbului

Șaua Șugarilor - traseul de iarnă e spre stânga
Șaua Șugarilor – traseul de iarnă spre Omu e spre stânga

Pentru a ajunge iarna la Omu din Șaua Șugarilor trebuie trecut pasajul abrupt și alunecos de sub Colții Obârșiei spre Șaua Cerbului.

De acestă porțiune, pe timp de iarnă, se poate trece în siguranță doar folosind echipamentul tehnic (colțarii și pioletul).

Vârful Bucura-Dumbravă – Vârful Omu

Din Șaua Cerbului am început urcarea spre Vârful Găvanele (2407 m) și, continuând spre Omu, am urcat și pe Vârful Bucura-Dumbravă (2503 m).

Acesta mai poartă și denumirea de Vârful Ocolit, pentru că lumea de obicei îl ocolește, în dorința de a ajunge cât mai repede la Cabana Omu.

Urcarea de maxim 5 minute este răsplătită pe deplin pentru că priveliștea de pe Vârful Bucura-Dumbravă este extraordinar de amplă.

Vârful Omu – Bucșoiu Mare

De pe Omu m-am îndreptat spre Bucșoiu. De aici încolo, până la Prepeleac, pe timp de iarnă e nevoie de echipament tehnic (colțari, piolet, cască). Fiind extrem de puțină zăpadă, practic riscul de avalanșă era inexistent.

Până pe Bucșoiu Mare (2498 m) am ajuns relativ ușor, fiind zăpadă puțină. Sunt vreo 2 urcări și coborâri mai abrupte, dar nu au pus probleme.

Creasta Bucșoiului Mare – Prepeleac

Vedere de pe Creasta Bucșoiului
Vedere de pe Creasta Bucșoiului

M-am hotărât să continui pe creasta Bucșoiului spre Prepelac.

Creasta Bucșoiului oferă niște priveliști deosebite, sunt tot felul de turnulețe și alte formațiuni stâncoase interesante.

Spre Vest se văd Munții Baiului, spre Est Culmea Țigănești și Piatra Craiului în depărtare. Spre Nord-Est se văd Piatra Mare și Postăvarul, iar spre Sud Vârful Omu.

Terenul de pe creastă e accidentat, cu pietre care se desprind. Pe alocuri era zăpadă înghețată, alteori gheață, nimic ieșit din comun, doar că deplasarea a fost mult îngreunată și a necesitat atenție sporită.

Nu recomand celor fără experiență sau cu rău de înălțime această coborâre.

Cu vreo 300 de metri înainte de Prepeleac, la un moment am pierdut poteca și am rămas împotmolit până la brâu în zăpadă, la marginea unui vâlcel, de unde am ieșit destul de greu, pentru că picioarele mi se prindeau ca într-o capcană în crengile dese ale copăceilor, acoperite la rândul lor de zăpadă.

Într-un final am decis să-mi pun parazăpezile pentru a-mi proteja tibiile de zgârieturi, și după câteva minute de luptă asiduă am reușit să intru iar în potecă folosind aplicația maps.me.

Prepeleac – Poiana Izvoarelor – Gura Diham

Coborârea de la Prepeleac până la Gura Diham a fost plăcută. Poteca era acoperită de zăpadă bătătorită, iar în ultima parte și de gheață. A fost nevoie să port mini-colțarii până la final.

De la Gura Diham am continuat spre Bușteni încă vreo 2 km. În total am parcurs cei 30 de km cu 2179 metri diferență de nivel în 8 ore și 50 de minute, fără să alerg, doar în mers susținut.

Hartă interactivă Jepii Mari – Omu -Bucșoiu