Pe 15 august 2019 am reușit să urcăm pe Gerlachovský štít (2655 m) – cel mai înalt vârf din Slovacia și întreg lanțul carpatic, situat în Tatra Înaltă, Slovacia.
Traseele care duc spre Gerlachovský štít nu sunt marcate și nu sunt de drumeție, ci de cățărare.
Chiar și pentru a parcurge cel mai ușor traseu spre vârf e bine să ai cunoștințe minime de folosire a echipamentului de cățărare și să te simți confortabil la înălțime.
Vizitarea fără ghid este permisă numai membrilor unui club alpin național afiliat UIAA.
Am vrut să mergem singuri, fără ghid, așa că ne-am cumpărat echipament de cățărare, am învățat să îl folosim și ne-am înscris în Clubul Alpin Român.
Atenție!
Acest articol descrie un traseu alpin nemarcat, care necesită echipament de cățărare și stăpânirea unor tehnici specifice.
Traseul poate prezenta riscuri semnificative pentru cei nepregătiți. Dificultatea crește gradual și există riscul să rămâi blocat (sau mai rău) dacă nu ești pregătit corespunzător!
Dacă nu ai experiență în cățărare/alpinism sau nu ești familiarizat cu condițiile specifice zonei, îți recomandăm să apelezi la serviciile unui ghid montan autorizat sau să te înscrii în Clubul Alpin Român, unde vei avea șansa să evoluezi într-o comunitate unită de pasiunea pentru munte și unde îți vei putea găsi parteneri de cățărare sau drumeție cu experiență.
Pune siguranța ta pe primul loc și asigură-te că ești bine pregătit și informat înainte de a porni la drum!
Traseul spre Gerlachovský štít
Tatranská Polianka – Sliezsky Dom – Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba – Sliezsky Dom – Tatranská Polianka
Am urcat pe ruta “normală”. Adică de la Sliezsky Dom am urcat pe Velická próba până pe Gerlachovský și de acolo am coborât pe Batizovská próba.
Etapele traseului:
- Drumeție, traseu marcat: Tatranská polianka – Sliezsky Dom - Șaua Velická dolina
- Cățărare, traseu nemarcat: Velická dolina – Velická próba – Gerlachovský štít - Batizovská próba
- Drumeție, traseu marcat: Lacul Batizovské - Sliezsky Dom - Tatranská polianka
În slovacă, próba înseamnă ca și în limba română, probă sau încercare.
Velická próba se referă la traseul care pornește din șaua Velická și ajunge pe vârful Gerlachovský. În mod normal această rută este folosită la urcare.
Batizovská próba se referă la porțiunea dintre Vârful Gerlachovský și șaua Batizovská, variantă folosită în mod normal la coborâre.
Dacă vrei să scutești vreo 13 km de traseu, te poți caza la Sliezsky Dom, un hotel până la care clienții acestuia (și doar ei) pot urca cu mașina.
Nu a fost ușor, am avut nevoie și de un dram de noroc, dar am trecut cu bine de ambele probe.
Iată cum am făcut:
Tatranská polianka – Sliezsky Dom – Velická dolina
Am parcat mașina pe marginea drumului, în Tatranská Polianka. Am fi putut să o lăsăm 1 km mai sus, într-o parcare amenajată.
De la mașină, am început urcarea spre hotelul Sliezsky Dom. Poteca marcată cu bandă orizontală verde intersecta de câteva ori drumul asfaltat.
De jos, din Tatranská Polianka, până să ajungem în șaua Velická dolina am avut de urcat 5.5 km cu 800 m diferență de nivel, pe care i-am parcurs în aproximativ 2 ore.
Urcarea spre vârf: Velická próba: Velická dolina – Gerlachovský štít
Din șaua Velická dolina am părăsit traseul marcat și am început urcarea abruptă (1.5 km cu 600 metri diferență de nivel) până în creastă.
Poteca a fost destul de clară până aici, doar că după ce ajunge în creastă, poteca nu urmează linia crestei, ci coboară puțin pe versantul vestic.
La scurt timp după ce am coborât din creastă, GPS-ul s-a dovedit inutil, muntele fiind prea “ascuțit” pentru ca acesta să aibă o acuratețe rezonabilă.
Ne deplasam doar pe stâncă, pe unele porțiuni poteca era vizibilă, dar apoi dispărea pur și simplu, fără să fie deloc clar pe unde să o luăm.
Mai mult, încă de când am ajuns în creastă se lăsase o ceață densă.
Tocmai ce ne depășise un grup format doar din ghid și un client, care se mișcau uimitor de repede, și acum rămăsesem pur și simplu fără niciun reper.
Neștiind încotro să ne îndreptăm, am urcat înapoi în creastă, pe care am înaintat o bucată de vreme, fiind încurajați de faptul că găsisem niște momâi.
Când deja am ajuns într-o zonă extrem de expusă, unde nu era nicio posibilitate de a asigura coarda, am realizat că am luat-o pe un drum greșit. Știam că pe traseul normal, în porțiunile dificile, ar fi trebui să găsim montate protecții, așa că ne-am întors în potecă.
Am bâjbâit prin ceață, oarecum haotic, până am zărit iar o potecuță, pe care am urmat-o ceva vreme, până a dispărut din nou. Habar nu aveam pe unde să continuăm, ne întrebam dacă am mai ști să ne întoarcem măcar pe drumul pe care am venit, dar, auzind niște voci în depărtare, ne-am mai liniștit.
Într-adevăr, ne-a ajuns un grup mare, format din 2 ghizi și 10 persoane. Fiind mulți, nu se deplasau la fel de rapid (deși enervant de eficient) ca cei care ne depășiseră mai devreme.
La scurt timp după întâlnirea fericită cu acest grup de care ne-am ținut scai până pe vârf, s-a ridicat ceața și l-am putut zări în sfârșit pe Gerlach.
Gerlachovský štít (2655 m)
Pe vârf am petrecut cam jumătate de oră.
Coborârea: Batizovská próba: Gerlachovský štít – Batizovské pleso
Coborârea de pe Gerlachovský štít la lacul Batizovské nu ne-a pus probleme de orientare, poteca fiind mai vizibilă, iar direcția știam că era fix în jos, dar fix în jos, pe o pantă foarte abruptă.
La un moment dat a trebuit să coborâm un perete vertical unde singurele prize pe care le aveam erau niște bare metalice cu o distanță destul de mare între ele (inițial erau mai dese, dar între timp fuseseră tăiate). Aici cred că ar fi fost mai sigur și mai rapid să coborâm în rapel.
A doua porțiune care ne-a pus probleme a fost chiar la finalul traseului de cățărare, unde protecțiile din perete erau șubrede și a trebuit să trecem de un bolovan surplombat.
Înapoi la mașină: Batizovské pleso – Sliezsky Dom – Tatranská polianka
Senzația de teren plat sub picioare era uimitoare. De la lac până la mașină mai aveam de coborât aproximativ 7 km cu 800 de metri diferență de nivel, pe poteci ușoare, marcate.
Cât de dificilă ni s-a părut cățărarea
Ca dificultate, traseul Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba gradat I-II UIAA, teoretic ar fi cățărare (ușoară) pentru care nu ai avea nevoie de echipament.
Făcând o comparație, sunt porțiuni mult mai expuse ca în Piatra Craiului, iar traseul nefiind marcat te întrebi la fiecare pas dacă ai luat-o pe unde trebuie.
E bine să ai echipamentul de cățărare la tine nu neapărat pentru a te asigura pe traseu, dar dacă rătăcești drumul e posibil să fie nevoie să faci un rapel la un moment dat.
În locurile expuse erau fixate în stâncă inele în stare foarte bună. A trebuit să mergem legați în coardă și să o asigur aproape tot traseul folosind bucla italiană.
Porțiunea cea mai dificilă ni s-a părut zona cu treptele metalice, la coborârea de pe Gerlachovský pe Batizovská próba.
Mie, cățărarea nu mi-a pus probleme. În schimb, Diana a mers puțin mai “încordată”, traseul părându-i-se destul de dificil. Să zicem că la final îi cam pierise zâmbetul.
Vremea capriciosă din Tatra Înaltă
Traseul spre vârf este foarte expus, la peste 2000 de metri altitudine. Vara, la prânz, în Tatra Înaltă sunt șanse extrem de mari să se formeze furtuni cu trăsnete.
De aceea, este foarte important ca la ora 10 să se înceapă deja coborârea de pe vârf, pentru că aceasta durează câteva ore bune.
Deși ne-am hotărât încă din iarnă că vrem să urcăm pe Gerlachovský și ne-am planificat corespunzător concediile, faptul că am și reușit s-a datorat doar norocului: am prins o fereastră de 3 zile însorite, fără ploaie, exact când trebuia să urcăm în Munții Tatra.
Am verificat zilnic prognoza meteo cu două săptămâni înainte de a urca pe vârf și nu a fost o zi fără furtună la prânz, iar la o săptămână după s-a și întâmplat o tragedie. Deci nu e de joacă.
- Consultați prognoza meteo aici.
Concluzii
E destul de complicat să urci pe Gerlachovský pentru prima oară fără să ai lângă tine pe cineva care să cunoască traseul, mai ales că vremea poate fi imprevizibilă.
Aș urca pe Gerlachovský doar dacă în acea zi s-ar anunța vreme perfectă. Din cauza vremii capricioase, nu văd cum se poate planifica ascensiunea fără a-ți lua o marjă de câteva zile, inclusiv dacă decizi să urci cu ghid.
Orientarea pune mari probleme, mai ales dacă e ceață.
Pentru șanse mai mici de a încurca drumul până pe vârf, poți urca pe ruta folosită în mod normal la coborâre: Tatranská polianka – Sliezsky Dom – Batizovská próba – Gerlachovský štít.
E nevoie de echipament de cățărare.
Dacă vrei să urci fără bătăi de cap pe Gerlachovský štít, mergi cu un ghid. Am înțeles că ar costa în jur de 80 EUR de persoană (pentru 3 participanți), îți oferă echipamentul necesar și te duc cu mașina la Sliezsky Dom și înapoi.
Cum ne-am pregătit pentru urcarea pe Gerlachovský
Ne-am înscris în Clubul Alpin Român
Slovacii au decis să nu marcheze niciun traseu spre Vârful Gerlachovský și să nu permită accesul turiștilor fără ghid dacă nu sunt membri ai unui club alpin național afiliat UIAA.
Pentru a evita discuțiile neplăcute cu rangerii și eventualele amenzi, ne-am înscris în Clubul Alpin Român. Înscrierea a costat 50 de lei iar taxa anuală este de 100 de lei.
Printre alte facilități, membrii Clubului Alpin Român beneficiază de o reducere de 10% la majoritatea magazinelor de echipament montan din București.
Pe viitor ne gândim să ne înscriem și în Clubul Alpin Austriac, în special pentru asigurarea pe care o oferă membrilor.
Am luat lecții de cățărare
Gradul de dificultate al porțiunii nemarcate (Sliezsky Dom – Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba) este I-II UIAA.
Nu știam exact ce înseamnă gradul al doilea UIAA, dar conform descrierii oficiale era nevoie de niște tehnică, bună coordonare și atenție sporită.
Filmulețele făcute de cei care au urcat pe acest traseu ne-au convins că pentru pentru a urca și coborî în siguranță e nevoie să folosim echipamentul de cățărat.
Am luat câteva ședințe la Galatic Gym unde am aflat cam ce echipament ne-ar trebui și am învățat chestiile de bază: cum să ne filăm și să facem rapel.
Practică în teren: Acele Morarului
Pentru a pune în practică cele învățate la sală, am urcat cu Andrei Badea pe Acele Morarului.
Astfel am văzut că în teren situația e puțin diferită, nu mai știam nici cum să-mi leg coarda de ham, deși acasă, pe canapea, îmi ieșeau perfect toate nodurile. Mi-am dat seama că va trebui să le exersez de mult mai multe ori până să îmi intre în reflex.
O altă lecție foarte importantă pe care am învățat-o a fost că atunci când folosești echipamentul de cățărare, te deplasezi cu o viteză mult mai mică decât atunci când te cațeri la liber.
Pentru că înaintea noastră mai erau încă opt persoane, am avut timp să urcăm doar pe primele două ace – Acul Mare și Degetul Roșu, dar și cele mai spectaculoase.
Ne-am cumpărat echipament
Am avut la noi următorul echipament de alpinism (pentru 2 persoane):
- semi-coardă 30 m
- 2 hamuri
- 2 coborâtoare Petzl Reverso
- 2 annneau-uri de 120 cm
- 6 carabiniere
- 2 bucle echipate
- 2 căști de alpinism
În afară de căști, pe care le aveam deja, a trebuit să ne cumpărăm restul echipamentului, dar s-a dovedit a fi o investiție bună, pentru că ulterior l-am folosit pe Valea Albă, Valea Mălinului, Valea Bucșoiului și avem de gând să îl mai folosim pe multe alte văi de abrupt din Bucegi.
Am mers încălțați în pantofi de alergare, fără probleme.
Dacă te simți confortabil, poți să urci și neasigurat, dar e bine să ai echipamentul la tine, în caz că pierzi poteca și trebuie să faci vreun rapel.
E nevoie neapărat de cască. Ghizii nu te vor lăsa să cobori înaintea grupurilor conduse de ei dacă nu porți cască. Sunt șanse mari să dizloce pietre care să te lovească în cap.
Resurse
Am fost inspirați să mergem în această excursie de peripețiile Alexandrei:
Alte informații utile:
- https://www.sliezskydom.sk/en/activities/summer/hike-to-gerlach/
- https://www.youtube.com/watch?v=4cAZLXM70Ow
