gherlachovsky

Gerlachovský štít – cel mai înalt vârf din Carpați

Pe 15 august 2019 am reușit să urcăm pe Gerlachovský štít (2655 m) – cel mai înalt vârf din Slovacia și întreg lanțul carpatic, situat în Tatra Înaltă, Slovacia.

Traseele care duc spre Gerlachovský štít nu sunt marcate și nu sunt de drumeție, ci de cățărare.

Chiar și pentru a parcurge cel mai ușor traseu spre vârf e bine să ai cunoștințe minime de folosire a echipamentului de cățărare și șă te simți confortabil la înălțime.

Vizitarea fără ghid este permisă numai membrilor unui club alpin național UIAA.

Pentru ca porția de adrenalină să fie completă, am luat decizia să mergem fără ghid, așa că ne-am cumpărat echipament de cățărare și am învățat să îl folosim.

Traseul spre Gerlachovský štít

gherlachovsky
Pe Vârful Gherlachovsky

Am ales să urcăm pe ruta „normală”:

Tatranská polianka – Sliezsky Dom – Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba – Sliezsky Dom – Tatranská polianka

Acest traseu e cotat cu gradul de dificultate I-II UIAA. Este cel mai ușor dintre cele care duc spre Gerlach (așa cum i se mai spune vârfului). Nouă ne-a luat mai bine de 15 ore ca să îl parcurgem.

În slovacă, próba înseamnă ca și în limba română, probă sau încercare.

Velická próba se referă la traseul care pornește din șaua Velická și ajunge pe vârful Gerlachovský. În mod normal această rută este folosită la urcare.

Batizovská próba se referă la porțiunea dintre Vârful Gerlachovský și șaua Batizovská, variantă folosită în mod normal la coborâre.

Nu a fost ușor, am avut nevoie și de un dram de noroc, dar am trecut cu bine de ambele probe.

Cum ne-am pregătit pentru urcarea pe Gerlachovský

  1. Ne-am înscris în Clubul Alpin Român
  2. Am luat lecții de cățărare
  3. Ne-am cumpărat echipament de alpinism
  4. Am urcat pe Acele Morarului
  5. Ascensiunea pe Gerlachovský štít
  6. Concluzii

Clubul Alpin Român

Slovacii au decis să nu marcheze niciun traseu spre Vârful Gerlachovský și să nu permită accesul turiștilor fără ghid dacă nu sunt membri ai unui club alpin național afiliat UIAA.

Pentru a evita discuțiile neplăcute cu rangerii și eventualele amenzi, ne-am înscris în Clubul Alpin Român.

Clubul Alpin Român a fost fondat în 1934.

Înscrierea a costat 50 de lei iar taxa anuală este de 100 de lei. Singura condiție pentru a fi primit în club este să fii recomandat de 2 membri.

Printre alte facilități, membrii Clubului Alpin Român beneficiază de o reducere de 10% la majoritatea magazinelor de echipament montan din București.

Pe viitor ne gândim să ne înscriem și în Clubul Alpin Austriac, în special pentru asigurarea pe care o oferă membrilor.

Am luat lecții de cățărare

Galactic Gym, București
Galactic Gym, București

Gradul de dificultate al porțiunii nemarcate (Sliezsky Dom – Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba) este I-II UIAA.

Nu știam exact ce înseamnă gradul al doilea UIAA, dar conform descrierii oficiale era nevoie de niște tehnică, bună coordonare și atenție sporită.

Filmulețele făcute de cei care au urcat pe acest traseu ne-au convins că pentru pentru a urca și coborî în siguranță e nevoie să folosim echipamentul de cățărat.

Am luat câteva ședințe la Galatic Gym unde am aflat cam ce echipament ne-ar trebui și am învățat chestiile de bază: cum să ne filăm și să facem rapel.

Pregătire: Acele Morarului

Acele Morarului
Acele Morarului

Pentru a pune în practică cele învățate la sală, am urcat cu Andrei Badea pe Acele Morarului.

Astfel am văzut că în teren situația e puțin diferită, nu mai știam nici cum să-mi leg coarda de ham, deși acasă, pe canapea, îmi ieșeau perfect toate nodurile. Mi-am dat seama că va trebui să le exersez de mult mai multe ori până să îmi intre în reflex.

O altă lecție foarte importantă pe care am învățat-o a fost că atunci când folosești echipamentul de cățărare, te deplasezi cu o viteză mult mai mică decât atunci când te cațeri la liber.

Pentru că înaintea noastră mai erau încă opt persoane, am avut timp să urcăm doar pe primele două ace – Acul Mare și Degetul Roșu, dar și cele mai spectaculoase, pentru că am coborât în rapel de pe ambele.

Echipamentul pentru Gerlachovský

Am avut la noi următorul echipament de alpinism (pentru 2 persoane):

  • semi-coardă 30 m
  • 2 hamuri
  • 2 coborâtoare Petzl Reverso
  • 2 annneau-uri de 120 cm
  • 6 carabiniere
  • 2 bucle echipate
  • 2 căști de alpinism

În afară de căști, pe care le aveam deja, a trebuit să ne cumpărăm restul echipamentului, dar s-a dovedit a fi o investiție bună, pentru că ulterior l-am folosit pe Valea Albă, Valea Mălinului, Valea Bucșoiului și avem de gând să îl mai folosim pe multe alte văi de abrupt din Bucegi.

Am mers încălțați în pantofi de alergare, fără probleme.

Dacă te simți confortabil, poți să urci și neasigurat, dar e bine să ai echipamentul la tine, în caz că pierzi poteca și trebuie să faci vreun rapel.

E nevoie neapărat de cască. Ghizii nu te vor lăsa să cobori înaintea grupurilor conduse de ei dacă nu porți cască. Sunt șanse mari să dizloce pietre care să te lovească în cap.

Ascensiunea pe Gerlachovský štít

Gerlachovsky-map
Gerlachovsky-map

Pentru a urca și coborî de pe Gerlachovský štít am ales traseul „normal”:

Tatranská Polianka – Sliezsky Dom – Velická próba – Gerlachovský štít – Batizovská próba – Sliezsky Dom – Tatranská Polianka

Dacă vrei să scutești vreo 13 km de traseu, te poți caza la Sliezsky Dom, un hotel până la care clienții acestuia (și doar ei) pot urca cu mașina.

Nu ne-am cazat aici din același motiv pentru care nu am mers cu ghid: am vrut să creștem cât mai mult gradul de dificultate al turei și astfel să ne bucurăm de tot ce ne oferă acest munte.

Porțiunea nemarcată și interesantă, de cățărare, se desfășoară între Velická próbaGerlachovský štítBatizovská próba. În rest se merge pe poteci marcate, ușoare, de drumeție.

Ascensiunea reușită pe Gerlachovský ține de mai mulți factori, în ordinea importanței:

  1. vreme favorabilă
  2. capacitate mare de orientare
  3. abilități de cățărare

Tatranská polianka – Sliezsky Dom – Velická dolina

Sliezsky Dom
Am ajuns la Sliezsky Dom după aproximativ 1.5 ore

Am parcat mașina pe marginea drumului, în Tatranská Polianka. Am fi putut să o lăsăm 1 km mai sus, într-o parcare amenajată.

De la mașină, am început urcarea spre hotelul Sliezsky Dom. Poteca marcată cu bandă orizontală verde intersecta de câteva ori drumul asfaltat.

Până să ajungem în șaua Velická dolina am avut de urcat 5.5 km cu 800 m diferență de nivel, pe care i-am parcurs în aproximativ 2 ore.

Velická próba: Velická dolina – Gerlachovský štít

Velická próba – Gerlachovský
Velická próba – Gerlachovský
Velická próba – Gerlachovský
Aveam ceva de urcat…

Din șaua Velická dolina am părăsit traseul marcat și am început urcarea abruptă (1.5 km cu 600 metri diferență de nivel) până în creastă.

Poteca a fost destul de clară până aici, doar că nu urmează linia crestei, ci coboară puțin pe versantul vestic.

La scurt timp după ce am coborât din creastă, GPS-ul s-a dovedit a fi inutil, muntele fiind prea „ascuțit” pentru ca acesta să aibă o acuratețe rezonabilă.

Ne deplasam doar pe stâncă, pe unele porțiuni poteca era vizibilă, dar apoi dispărea pur și simplu, fără să fie deloc clar pe unde să o luăm.

Mai mult, încă de când am ajuns în creastă se lăsase o ceață densă.

Tocmai ce ne depășise un grup format doar din ghid și un client, care se mișcau uimitor de repede, și acum rămăsesem pur și simplu fără niciun reper.

Neștiind încotro să ne îndreptăm, am urcat înapoi în creastă, pe care am înaintat o bucată de vreme, fiind încurajați de faptul că găsisem niște momâi.

Când deja am ajuns într-o zonă extrem de expusă, unde nu era nicio posibilitate de a asigura coarda, am realizat că am luat-o pe un drum greșit. Știam că pe traseul normal, în porțiunile dificile, ar fi trebui să găsim montate protecții, așa că ne-am întors în potecă.

Velická próba – Gerlachovský štít
Velická próba – Gerlachovský štít

Am bâjbâit prin ceață, oarecum haotic, până am zărit iar o potecuță, pe care am urmat-o ceva vreme, până a dispărut din nou. Habar nu aveam pe unde să continuăm, ne întrebam dacă am mai ști să ne întoarcem măcar pe drumul pe care am venit, dar, auzind niște voci în depărtare, ne-am mai liniștit.

Într-adevăr, ne-a ajuns un grup mare, format din de 2 ghizi și 10 persoane. Fiind mulți, nu se deplasau la fel de rapid ca cei care ne depășiseră mai devreme (deși enervant de eficient).

La scurt timp după întâlnirea fericită cu acest grup de care ne-am ținut scai până pe vârf, s-a ridicat ceața și l-am putut zări în sfârșit pe Gerlach.

gherlachovsky
gherlachovsky

Gerlachovský štít (2655 m)

Pe vârf am petrecut cam jumătate de oră.

Gerlachovský štít
Gerlachovský štít
Gerlachovský štít
Gerlachovský štít – localnici
Gerlachovský štít
Gerlachovský štít
Gerlachovský štít
Gerlachovský štít

Batizovská próba: Gerlachovský štít – Batizovské pleso

Gerlachovský štít – Batizovská próba
Gerlachovský štít – Batizovská próba
Gerlachovský štít – Batizovská próba
Gerlachovský štít – Batizovská próba

Coborârea de pe Gerlachovský štít la lacul Batizovské nu ne-a pus probleme de orientare, poteca fiind mai vizibilă, iar direcția știam că era fix în jos, dar fix în jos, pe o pantă foarte abruptă.

La un moment dat a trebuit să coborâm un perete vertical unde singurele prize pe care le aveam erau niște bare metalice cu o distanță destul de mare între ele (inițial erau mai dese, dar între timp fuseseră tăiate). Aici cred că ar fi fost mai sigur și mai rapid să coborâm în rapel.

A doua porțiune care ne-a pus probleme a fost chiar la finalul traseului de cățărare, unde protecțiile din perete erau șubrede și a trebuit să trecem de un bolovan surplombat.

Gerlachovský štít – Batizovská próba
Gerlachovský štít – Batizovská próba – coborâre aproape verticală

Batizovské pleso – Sliezsky Dom – Tatranská polianka

Batizovské pleso
Batizovské pleso

Senzația de teren plat sub picioare era uimitoare. De la lac până la mașină mai aveam de coborât aproximativ 7 km cu 800 de metri diferență de nivel, pe poteci ușoare, marcate.

Cât de dificilă ni s-a părut cățărarea

Ca dificultate, traseul Velická próbaGerlachovský štítBatizovská próba gradat I-II UIAA, teoretic ar fi cățărare (ușoară) pentru care nu ai avea nevoie de echipament.

Făcând o comparație, sunt porțiuni mult mai expuse ca în Piatra Craiului, iar traseul nefiind marcat te întrebi la fiecare pas dacă ai luat-o pe unde trebuie.

E bine să ai echipamentul de cățărare la tine nu neapărat pentru a te asigura pe traseu, dar dacă rătăcești drumul e posibil să fie nevoie să faci un rapel la un moment dat.

În locurile expuse erau fixate în stâncă inele în stare foarte bună. A trebuit să mergem legați în coardă și să o asigur aproape tot traseul folosind bucla italiană.

Porțiunea cea mai dificilă ni s-au părut zona cu treptele metalice, la coborârea de pe Gerlachovský pe Batizovská próba.

Mie, cățărarea nu mi-a pus probleme. În schimb, Diana a mers puțin mai „încordată”, traseul părându-i-se destul de dificil. Să zicem că la final îi cam pierise zâmbetul.

Gerlachovský štít – Batizovská próba
Crezusem că am scăpat de greu, dar la scurt timp a trebuit să ne legăm iarași în coardă

Vremea

Tatra Înaltă
Tatra Înaltă – cu 2 zile înainte să urcăm pe Gerlach era cam înnorat

Traseul spre vârf este foarte expus, la peste 2000 de metri altitudine. Vara, la prânz, în Tatra Înaltă sunt șanse extrem de mari să se formeze furtuni cu trăsnete.

De aceea, este foarte important ca la ora 10 să se înceapă deja coborârea de pe vârf, pentru că aceasta durează câteva ore bune.

Deși ne-am hotărât încă din iarnă că vrem să urcăm pe Gerlachovský și ne-am planificat corespunzător concediile, faptul că am și reușit s-a datorat doar norocului: am prins o fereastră de 3 zile însorite, fără ploaie, exact când trebuia să urcăm în Munții Tatra.

Am verificat zilnic prognoza meteo cu două săptămâni înainte de a urca pe vârf și nu a fost o zi fără furtună la prânz, iar la o săptămână după s-a și întâmplat o tragedie. Deci nu e de joacă.

  • Consultați prognoza meteo aici.

Concluzii

Concluzia ar fi că e destul de complicat să urci pe Gerlachovský pentru prima oară fără să ai lângă tine pe cineva care să cunoască traseul, mai ales că vremea poate fi imprevizibilă.

Aș urca pe Gerlachovský doar dacă în acea zi s-ar anunța vreme perfectă. Din cauza vremii capricioase, nu văd cum se poate planifica ascensiunea fără a-ți lua o marjă de câteva zile, inclusiv dacă decizi să urci cu ghid.

Orientarea pune mari probleme, mai ales dacă e ceață.

Pentru șanse mai mici de a încurca drumul până pe vârf, urcă pe ruta folosită în mod normal la coborâre: Tatranská polianka – Sliezsky Dom – Batizovská próba – Gerlachovský štít. Întoarce-te tot pe aici.

E să bine să ai echipamentul de alpinism la tine, în caz că pierzi poteca și trebuie să faci vreun rapel.

Dacă vrei să urci fără bătăi de cap pe Gerlachovský štít, închiriază un ghid. Am înțeles că ar costa în jur de 80 EUR de persoană (pentru 3 participanți), îți oferă echipamentul necesar și te duc cu mașina la Sliezsky Dom și înapoi.

Resurse

Am fost inspirați să mergem în această excursie de peripețiile Alexandrei:

Alte informații utile: