Pe 9 februarie 2020 Alina a plecat într-o drumeție din Bușteni spre Cascada Urlătoarea.
Deși se aștepta la o plimbare lejeră prin pădure, la fața locului a găsit o mulțime de copaci doborâți de furtunile care avuseseră loc în zilele trecute.
Astfel, un traseu banal s-a transformat într-o adevărată cursă cu obstacole.
Update: între timp traseul a fost degajat de copacii căzuți.
Un scurt interviu cu Alina:
Pe ce traseu ați fost?
Am urcat spre Cascada Urlătoarea pe traseul care pornește din Bușteni, de la stația de telecabină, fiind marcat cu punct roșu. Indicatoarele ne-au anunțat că va dura 45 de minute – 1 oră.
Dar deja știam acest lucru, mai făcusem de vreo două ori traseul, inclusiv iarna.
Prin urmare, mă așteptam la o plimbare relaxantă. Însă realitatea a fost alta: poteca era pe alocuri blocată de copaci căzuți, multe crengi pe jos.
Fusese o furtună cu câteva zile înainte.
Cât a durat să ajungeți la Cascada Urlătoarea ținând cont de condițiile din teren?
Am plecat pe la 11 și am ajuns la cascadă în jur de ora 12:40.
Drumul de întoarcere l-am parcurs mai rapid, știam deja ce ne așteaptă. Cred că ne-a luat cam o oră.
Știați dinainte că traseul spre Urlătoarea e devastat?
Nu, nu știam nimic. În aproprierea telecabinei, ni s-a spus că aceasta nu funcționează și că putem urca doar pe jos.
Nici cei de la cazare nu păreau să știe prea multe. Când le-am povestit, ne-au spus că auziseră la știri despre ceva probleme pe platoul Bucegi.
Ce v-ați spus când ați întâlnit primul copac căzut?
Primul copac mi s-a părut și cel mai greu de trecut. Era foarte mare și exista și riscul să aluneci la vale. Inițial am vrut să renunțăm, dar ne-am ambiționat și am continuat.
Vremea era frumoasă și aveam suficient timp. Era păcat să îl pierdem prin stațiune. Plus că în fața noastră două fete reușiseră să treacă. Deci imposibil nu era.
Mai era lume pe traseu?
Da, erau câteva grupuri. Nu atât de multe cum mă așteptam. Unii se întorceau, spunând că renunță, că nu ai cum să treci.
Dar erau și alții care fuseseră deja la cascadă și acum se întorceau
Ne-am întâlnit chiar cu o familie cu doi copii sub 10 ani. Văzuseră deja cascada și tatăl ne-a avertizat că porțiunea de copaci căzuți este destul de mare.
La întoarcere, ne-am întâlnit cu un grup destul de mare de adolescenți (peste 15 persoane). Erau la începutul traseului, nu știu cât de mult au avansat.
Ați trecut cu bine de obstacole? V-ați agățat hainele în crengi?
După ce am trecut de primul copac, mi-am zis că trebuie să merg până la capăt. Nu de alta, dar voiam să amân cât mai mult momentul în care va trebui să îl sar înapoi.
Am fost foarte atenți, mai precauți decât în mod normal. Condițiile o impuneau și, în plus, aveam și o gecuță nouă și mi-ar fi părut foarte rău să o distrug.
La final nu aveam nimic rupt, doar puțin mai mult noroi decât ne-am fi dorit și niște rășină pe pantaloni. Mai ales eu. Am un mod mai special de a „sări” peste obstacole.
Au început să curețe traseul (adică să taie din copacii căzuți)?
De curățat, nu curăța nimeni, că doar era duminică. Ne-am întâlnit totuși cu un nene care cred că era pădurar. Cel puțin după haine. Avea un carnețel și un pix în mână și nota ceva.
Crezi că ar fi interesant de lăsat așa traseul sau curățat de tot, ca înainte?
Cred că dacă l-ar lăsa așa, numărul celor care ar merge spre cascadă ar fi destul de mic. Și este unul dintre punctele de atracție ale stațiunii.
Nici eu nu l-aș mai parcurge încă o dată. Acum mi-a plăcut pentru că nu știam ce urmează și era cât de cât palpitant. Dar nu aș reveni.
În plus, nu este deloc plăcut să vezi atât de mulți copaci căzuți. Este chiar trist.
Era zăpadă multă pe traseu?
Da, era zăpadă peste tot, dar nu un strat foarte gros. Nu punea probleme.
V-a plăcut? Presupun că a fost mult mai interesant traseul față de cum e în condiții normale
Da, a fost neașteptat, o adevărată provocare. Trebuia tot timpul să găsim soluții pentru a înainta, peste copaci, pe sub copaci, căutând rute ocolitoare
Dar peisajul era destul de dezolant cu atât de mulți copaci și și mai multe crengi căzute pe jos. Nu am văzut niciodată așa ceva. Practic mergeai pe crengi de brad. Porțiuni destul de mari.
Mai multe multe fotografii și filmulețe de pe traseu găsiți pe pagina de Facebook a lui Andrei Olariu.
