Patru luni, trei concursuri, două divorțuri și o iubire mai târziu am reușit să scriu aceste rânduri: în 2023 la finalul lunii mai m-am gândit să fac o drumeție în Bucegi. Îmi propusesem să fac tura asta de la finalul anului 2019, dar pandemia mi-a dat planurile un pic peste cap, așa că am tot amânat-o. În 2022, în ziua în care aș fi putut să mă duc am fost desemnat să fiu naș, deci a trebuit să o amân pentru 2023.
Castelul Bran - Țigănești - Mălăiești
Drumeția am pornit-o de la Castelul Bran, la 5.00 AM pe 27 mai.
Se anunțase ceva ploaie in sâmbăta aia, dar nu sunt genul care să se oprească într-o ploicică, în plus de data asta am avut și noroc și m-a ocolit.
După 2h15 min am ajuns la Țigănești. Deja parcursesem 11 km din traseul propus.
Omu, prima oară
Pe la 7:41 AM am ajuns la Mălăiești, am servit o murătură și am trecut mai departe, urcând prima oară în ziua aia la vârful OMU.
OMU
Speram să găsesc cabana deschisă, dar slabe șanse. Mi-am zis că o să revin mai târziu, poate poate o găsesc și eu deschisă (de 4 ani de când merg la munte am fost la OMU de vreo 15 ori și am găsit cabana deschisă o singură dată, deci am ajuns să cred că este o himeră faptul că e in administrarea cuiva și că o mai deschide din când în când).
Omu - Bătrâna - Peștera
Am trecut repede peste dezamăgire și am coborât la Vârful Bătrâna, apoi în Peștera, unde zvonurile zic că am ajuns la 10:34AM, la 5h si 34 min de când pornisem în drumeție.
Omu, a doua oară
Mi s-a făcut un pic sete si am zis să urc iar la OMU să văd dacă venise cineva între timp, așa că pe la 12:27 PM am ajuns a doua oară în ziua respectivă la OMU, dar degeaba...
Valea Cerbului - Bușteni
Aveam deja vreo 3227 m diferență de nivel și vreo 7h27 min de când plecasem de la Bran.
Am coborât repede (în alunecare pe fund mai mult) pe Valea Cerbului, până în Bușteni. Aici i-am îndoit bețele lui Davide, dar cândva în viața asta mă voi revanșa și îi voi cumpăra altele.
În Bușteni (deja parcursesem 45.4 km) am avut o parte de o surpriză de zile mari când m-am întâlnit întâmplător cu doi oameni care m-au încărcat cu ce trebuie (Nicoleta și Andrei), m-am alimentat bine, mi-am schimbat ciorapii și tricoul, am mai luat niște batoane ca să am la mine pe drum și m-am dus pe Jepii Mari până la Piatra Arsă.
Bușteni - Jepii Mari - Piatra Arsă
Pe segmentul Bușteni - Jepii Mari - Piatra Arsă zice aplicația Strava că am scos un Personal Best, deci nu m-am grăbit prea tare...
Îmi era dor de Piatra Arsă, nu mai fusesem de mult (ultima oară cu Eva și Andrei), am zis să trec pe acolo, să văd dacă mai e baza de antrenament. Pe urcarea din Bușteni am mers alături de Julien, un francez venit și el prin România pentru o drumeție similară cu cea pe care o făceam eu.
Bolboci - Șaua Strungă - Moieciu de Sus - Guțanu - Castelul Bran
La 13 ore de când am început drumeția am ajuns la Bolboci, unde am mâncat o porție de paste si am continuat urcarea spre Șaua Strunga. Când am ajuns în șa aveam deja 5000 metri diferență de nivel si 70 km parcurși, simțeam o mică oboseală în picioare.
Am luat-o la vale spre Moieciu de Sus unde din nou, surpriză: Nicoleta și Andrei, care din nou m-au încărcat pentru urcarea care urma: Guțanu.
Julien era și el lângă mine și ajunși acolo, deși eram deja cam obosit după cele 20h, aproape 90 de km parcurși și 5862 metri diferență pozitivă de nivel, m-am consolat că la sfârșit mă așteaptă cineva la Castelul Bran cu o sticlă de Cola și o îmbrățișare. Și ce să vezi, după 21h 34 minute 34 secunde chiar așa a fost.
Transylvania 100k
Aparent au fost și alte persoane care au participat la drumeția asta, știam precis dar nu eram sigur, prea părea totul foarte bine organizat. A fost un concurs de alergare montană: Transylvania 100k. Am parcurs mai bine de jumătate de traseu alături de Julien și am trecut împreună linia de finish.
148 de persoane la start (128 bărbați și 20 femei); doar 125 au reușit sa termine drumeția, restul s-au pierdut în sânge, lacrimi și durere. Eu am avut noroc, am terminat pe locul 29. La categoria de vârstă 18-39 am terminat pe locul 14 din 27. O filtrare pe "bărbați" și "naționalitate: română" relevă că am terminat pe locul 10 din 25 de participanți. Aș zice că nu e rău pentru cineva fără pretenții de alergător montan.
Recuperare
A doua zi a început perioada de recuperare, care a fost ușoară, comparativ cu alergarea din 2020, o alergare de 24h (Autism24) în care am parcurs 147 km (pe plat, nu pe munte).
Morala plimbării: dacă ai oameni buni lângă tine poți face lucruri mari.
Vă mulțumim și vă mai așteptăm pe la noi!
