Cuprins:

Era februarie și aveam chef de o tură mai lungă.

De mult îmi doream să ajung pe creasta Pietrei Craiului pornind din Valea Prahovei și traversând Bucegii.

Sâmbătă, pe 22 februarie 2020, am luat trenul de 6 din București și la 8 dimineața porneam la drum din Azuga, pe Valea Grecului, având ca destinație finală Refugiul Ascuțit din Piatra Craiului.

Planul inițial era să parcurg acest traseu, lung de 42 km cu 3700 m urcări cumulate:

Gara Azuga - Cabana -Diham - Cabana Mălăiești - Șaua Țigănești - Clincea - Bran - Vârful Măgura Mare - Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura - Vârful Ascuțit.

Track GPS

Vremea nu se anunța tocmai prielnică, ninsese mult cu câteva zile înainte, dar am zis totuși să plec la drum, urmând ca în funcție de cum mă mișc și de condițiile din teren să ajustez traseul.

⚠️
Atenție! Acest traseu a fost parcurs iarna. Înainte de a te aventura iarna pe orice traseu, oricât de simplu ți s-ar părea, urmărește prognoza meteo și buletinul nivometeorologic și confirmă la Salvamont că traseul pe care l-ai ales poate fi parcurs în siguranță. Echipează-te corespunzător!

Ce mi-a ieșit

Așa cum mă așteptam, din cauza vremii (ceață densă și zăpadă mult prea multă), a trebuit să modific traseul pe care mi-l propusesem inițial, astfel:

Etapa 1: Gara Azuga - Cabana Diham - Cabana Mălăiești - Padina Crucii - Cabana Mălăiești - Hornul Mare - Șaua Hornurilor - Cabana Mălăiești - Râșnov

Gara Azuga - Cabana Diham - Cabana Mălăiești - Padina Crucii - Cabana Mălăiești - Hornul Mare - Șaua Hornurilor - Cabana Mălăiești - Râșnov

Din Râșnov am luat un taxi până la Fântâna lui Botorog și de acolo am urcat la Ascuțit prin Padinile Frumoase, trecând pe la Cabana Curmătura.

Etapa 2: Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura - Vârful Ascuțit

Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura - Vârful Ascuțit

În total, am mers 32 km cu 3332 m urcări cumulate în 12.5 ore. Cu tot echipamentul de iarnă (piolet, cască, mini-colțari), haine groase, sac de dormit, mâncare, rucsacul cântărea vreo 12 kg.

Iată cum s-au petrecut lucrurile:

La minutul 3:07 apare răsăritul superb pe care l-am prins pe Vârful Ascuțit.

În Bucegi

Totul a mers bine până la Cabana Mălăiești.

Zăpadă relativ puțină, poteca bătută.

Cabana Mălăiești

În schimb, mai sus de Cabana Mălăiești, pe traseul spre Țigănești, zăpada îmi venea până la brâu și nu am mai putut avansa.

Și riscul de avalanșă părea să fie destul de mare, așa că de pe Padina Crucii m-am întors la Cabana Mălăiești.

Spre Padina Crucii zăpada era neatinsă
Zăpada era mult prea mare pentru a continua

De la Cabana Mălăiești am urcat pe Valea Mălăiești și apoi prin Hornul Mare până în Șaua Hornurilor.

A doua oară la Cabana Mălăiești
Urcând pe Valea Mălăiești
Hornul Mare al Mălăieștilor

Aș fi vrut să continui spre Vârful Scara și să cobor pe Valea Ciubotea în Bran, doar că, din cauza ceții, nu vedeam absolut nimic, era whiteout complet, nu mă puteam orienta, așa că am coborât iar la Cabana Mălăiești.

În Șaua Hornurilor nu se vedea nimic din cauza ceții
Coborând pe Valea Mălăiești spre Cabana Mălăiești
A treia oară pe la Cabana Mălăiești.

La Cabana Mălăiești am făcut o scurtă pauză. Mă gândeam să renunț, dar la Refugiul Ascuțit mă așteptau niște prieteni.

Am decis să continui. De la Cabana Mălăiești am coborât în alergare spre Râșnov.

Pierdusem deja mult timp și multă energie.

De aici, erau două moduri în care puteam continua traseul:

  1. să merg până în Bran (Poarta) vreo 12 km pe întuneric, pe un drum pe care nu îl cunoșteam, și adaug vreo 10 km în plus față de planul inițial
  2. să scurtez traseul cu vreo 10 km luând un taxi până la Fântâna lui Botorog

Am ales a doua variantă.

În Piatra Craiului

Taxiul m-a lăsat la Fântâna lui Botorog.

Când am început urcarea spre Cabana Curmătura începuse deja să se însereze.

Nu îmi amintesc aproape nimic din urcarea până la cabană, intrasem într-un fel de transă, știu doar că am ajuns acolo mai repede decât mă așteptam.

La Cabana Curmătura am făcut o pauză de 30 de minute, pregătindu-mă sufletește pentru urcușul de 700 de metri care urma.

Cina.

La ora 8 seara am început urcarea prin beznă, ceață și viscol spre Refugiul Ascuțit.

Din fericire poteca era bătută. Întunericul și faptul că eram deja rupt de oboseală m-au ajutat să intru pe pilot automat.

Am ajuns la Refugiul Ascuțit pe la 22:30.

Bogdan m-a așteptat cu o bere pe care o păstrase cu grijă în sacul de dormit ca să nu înghețe.

Priveliștea care m-a însoțit până la refugiu
Fericit că am ajuns la refugiu

Acum, că mă oprisem din mers, începusem să simt frigul. Erau -10 grade. M-am oprit din tremurat abia după ce mi-am pus toate hainele pe mine și m-am băgat în sacul de dormit.

A doua zi am prins un răsărit superb pe care, ca să-l admir de pe creastă, am ieșit din refugiu aproape desculț. Pantofii de alergare înghețaseră peste noapte. Erau bocnă, pur și simplu nu puteam să le desfac șireturile.

Răsăritul văzut de pe Vârful Ascuțit
Frigiderul Ascuțit, Piatra Craiului
Creasta Pietrei Craiului

De pe Vârful Ascuțit am coborât pe Padinile frumoase la Cabana Curmătura și apoi am continuat spre Zărnești prin Prăpăstii.

Coborârea de la Ascuțit prin Padinile Frumoase