Echipament de iarnă: gheruțele

Pe scurt: gheruțele (mini-colțarii, spikes, snowline) nu sunt echipament tehnic de iarnă.

Sunt doar o improvizație și îți pot pune viața în pericol folosite în locuri unde ar fi nevoie de colțari tehnici, dar în anumite condiții sunt foarte utile.

Eu folosesc constant gheruțele pe timp de iarnă din prin 2017, am fost cu ele în multe locuri expuse, și le cunosc destul de bine limitele (sau limitările).

Le folosesc în mod special pentru că sunt compatibile cu pantofii de alergare montană, pe bocanci se fixează mult mai ușor decât colțarii, și ocupă foarte puțin loc în rucsac.

Câteva concluzii personale:

  1. gheruțele sunt foarte ușor de transportat (practic jumătate de an le iau cu mine la munte)
  2. pantofi de alergare montană + gheruțe: echipat așa poți merge iarna în locuri unde în mod normal ai avea nevoie de bocanci (cu încălțămintea ușoară nu poți săpa trepte în zăpadă, de exemplu)
  3. bocanci + gheruțe: pentru poteci e combinația e ideală. Gheruțele sunt mai ușor de montat și folosit decât colțarii (cu colțarii te poți tăia sau îți poți tăia echipamentul dacă nu pășești cu grijă). Pe trasee tehnice (de exemplu pante abrupte) trebuie folosiți colțarii, nu gheruțele.

În articol am adăugat câteva filmulețe din locurile pe unde "m-au dus" gheruțele nu pentru a vă încuraja să mergeți și voi așa, ci, dimpotrivă, pentru a vă face să conștientizați riscurile folosirii acestui echipament în loc de colțari.

Înainte de folosi acest echipament, citiți cu atenție sfaturile persoanelor avizate de la sfârșitul articolului.

Când și de ce sunt bune gheruțele

Gheruțele sunt ideale pe poteci puțin înclinate, de exemplu pe trasee până la Cabana Curmătura sau Cabana Mălăiești (pe traseul de iarnă).

Iarna, pe un traseu unde ai nevoie de aderență și consideri că nu ai nevoie de piolet pentru a-ți opri alunecarea, gheruțele sunt perfecte.

Gheruțele se montează mult mai ușor decât colțarii, deci sunt șanse mai mari să le pui în picioare mai devreme, și să nu riști să-ți rupi mâinile de la o căzătură pe panta prostului.

Poți să alergi cu ele.

Chiar și la începutul verii calendaristice, la munte, pe potecile umbrite, pot rămâne limbi de zăpadă înghețată. E mult mai sigur să mergi cu gheruțele pe aceste porțiuni decât fără. Pentru că ocupă foarte puțin loc, nu ezit să le iau în rucsac.

Vezi la minutul 1:36 despre ce limbi de zăpadă vorbesc (mergeam fără gheruțe, deși le aveam în rucsac):

Gheruțele folosite vara, pe limbile de zăpadă

De ce sunt periculoase gheruțele

Nu sunt echipament omologat, nu au calitatea certificată, pot ceda oricând

În acest articol vorbesc doar despre experiențele avute cu gheruțele Climbing Technology Ice Traction Plus, pentru că doar pe acestea le-am folosit.

Nefiind echipament omologat, nu poți avea aceleași așteptări de la toate gheruțele de pe piață.

Posibil ca unele să fie de calitate mai bună, altele de calitate mai proastă. Inclusiv aceeași marcă poate suferi modificări în funcție de lot.

Gheruțele pot ceda oricând la contactul cu teren dur, în două moduri:

  1. se pot rupe sau îndoi colții
  2. se pot rupe lanțurile

Dacă ești într-o zonă delicată și ai pățit asta, poate fi neplăcut sau chiar grav.

Îți oferă aderența necesară să ajungi în locuri prea periculoase

Din punctul meu de vedere, gheruțele sunt periculoase pentru că îți oferă aderența necesară să ajungi cu o oarecare ușurință în locuri periculoase.

Ce vreau să spun prin "loc periculos"?

Un loc periculos este un loc de unde pur și simplu nu mai poți continua în siguranță (sau face cale întoarsă) fără echipament tehnic (colțari, cască și piolet) și, eventual, tehnici de alpinism.

Poți să ajungi în asemenea locuri pentru că așa ai plănuit, sau pentru că pur și simplu nu te-ai documentat suficient și te-ai aventurat prea mult pe un traseu impracticabil iarna.

Când nu sunt potrivite gheruțele

De fiecare dată când am mers cu gheruțele prin locuri periculoase, am avut și casca de alpinism și pioletul (vedeți mai jos ce spune Cosmin Andron despre asta).

Uneori am fost încălțat cu bocanci, alteori în pantofi de alergare montană.

Cunoșteam bine terenul și știam cum să reconfigurez traseul în caz de nevoie.

Iată 3 exemple unde nu m-am simțit confortabil cu gheruțele:

1) Platoul Bucegilor - Vârful Omu

Un traseu pe care merg destul de des echipat doar de alergare, chiar și iarna, este următorul:

Jepii Mari - Cabana Piatra Arsă - Cabana Babele - Colții Obârșiei - Vârful Omu - Valea Cerbului

De câteva ori, am găsit zăpada de deasupra Cerdacului mult prea înghețată. Fiind încălțat doar cu adidași și gheruțe, am depus un efort foarte mare pentru a traversa o porțiune scurtă.

Deci, atenție: dacă iarna luați telecabina până la Babele și vreți să urcați la Omu, echipați-vă cu colțari, piolet și cască. În niciun caz doar cu gheruțe!

Colții Obârșiei, minutul 11:03

2) Creasta Bucșoiului: Vârful Bucșoiu - La Prepeleac

Gheruțele te pot ajuta să ajungi de la Omu la Mălăiești, prin Hornul Mare.

Dar, să zicem că de pe Omu te îndrepți spre Vârful Bucșoiu și de acolo, văzând că merge, decizi să cobori la Prepeleac pe Creasta Bucșoiului.

Ei bine, pe această bucată s-ar putea să ai mari probleme cu gheruțele, mai ales la traversarea din Șaua Brânei Caprelor.

De fiecare dată am traversat această porțiune cu emoții când era acoperită de zăpadă înghețată.

Gheruțe folosite pe Creasta Bucșoiului

3) Orice vale abruptă

Am urcat cu gheruțele iarna pe multe văi din Bucegi, și concluzia clară e că nu sunt potrivite pentru văile abrupte.

Consider că am dus gheruțele la limită atunci când am urcat cu ele pe Valea Bucșoiului, deși condițiile de zăpadă erau ideale.

A fost prima oară când am mers cu ele iarna pe o vale de abrupt și va fi și ultima. Nu îți oferă niciun fel de siguranță pentru așa ceva.

Valea Bucșoiului - o vale foarte abruptă din Munții Bucegi

Ce spun ghizii montani despre aceste gheruțe

În principiu, alpiniștii experimentați consideră că acest echipament are o arie restrânsă de folosire.

Sunt potrivite pentru trasee de drumeție, în niciun caz pentru alpinism.

În unanimitate, ghizii montani recomandă colțarii.

Iată ce spun ghizii montani despre "gheruțe", vă rog citiți cu atenție:

Cosmin Andron

«Din start nu consider "gheruțele" drept echipament de siguranță pentru ture alpine sau ture de iarna. Le consider un echipament de siguranță în turele de drumeție în teren facil și fără consecințe (adică teren plat sau aproape plat, fără expunere).

Exemplu concret: aș urca cu ele pe poteca de la Căminul Alpin din Bușteni până la Izvor sau până la Valea Coștilei într-o zi de noiembrie / decembrie când dupa ploi au urmat câteva zile de îngheț. Sau primăvara când mai este pojghița de gheață pe aceeași poteca (sau similar). Nu aș urca cu ele pe Valea Coștilei sau mai sus de refugiu.

Pentru mine "gheruțele" sunt acceptabile în teren în care sunt acceptabile bețele de trekking. Dacă se pune problema pioletului (eventual și a căștii) din punctul meu de vedere s-a depășit limita utilizării lor și e nevoie de colțari. Asta nu înseamnă că nu pot fi folosite sau că nu au fost folosite. Fiecare face cum dorește, eu expun aici doar practica pe care o recomand eu.

Si ca să nu fie dogmatic, uite si motivele mele:

  • "gheruțele" sunt un echipament destinat încălțămintei ușoare, un echipament cu penetrare redusă, un echipament suplu și fără frontali. Din start absența frontalilor îi plasează pe pante cu înclinație redusa. O penetrare redusa si suplețea coboară si mai mult gradul pantei unde și reduce orice posibilitate de teren cu expunere (consecințe).
  • dacă am o pantă înghețată (gheată de apă, de început de sezon sau firn super dur de primăvara/vara) "gheruțele" oferă un fals sentiment de siguranță. Un piolet nu va rezolva problema. În genul acesta de teren oprirea în piolet este o iluzie mai ales la mai mult de >30* (sub o pârtie neagră). Dacă oprirea în piolet este posibilă atunci avem o penetrare bună și în loc de "gheruțe" prefer sa tai niște trepte sănătoase cu pioletul. Mai încet dar mult mai sigur.
  • dacă nu am penetrație și e prea înghețat pentru oprirea în piolet, o pereche de colțari (de la ușori la normali) e recomandată mai ales dacă nu pot tăia trepte. Pot merge până la limita abilităților mele cu tehnica clasica (10 puncte) însă cu penetrație potrivită iar ce îmi depășește abilitățile pot merge la frontali. La tehnica clasică pot merge fie cu colțari și bețe de trekking fie cu colțari si piolet. Dacă sunt în traseu în care sa ajung să folosesc și frontalii prefer să am piolet.
  • oprirea in piolet nu este o tehnica de aplicat mai mult decât este trusa de prim ajutor un consumabil care trebuie folosit până la întoarcerea acasă. Oprirea in piolet la exerciții (la Conacul Ursului, la Paltinu, etc) e diferită de terenul în care chiar depinde viața ta de ea... Pentru mine e o tehnică de utilizat când ceva a mers prost (ca trusa de prim ajutor) și nu o tehnică complementară.

Ce am scris mai sus se pretează unor porțiuni scurte, sporadice. Dacă am un traseu în care aceste pasaje sunt susținute atunci trebuie să fiu echipat corect pentru alpinism.

Un sfat: în loc de "gheruțe" primăvara/vara dacă aveți de traversat o pantă de zăpada înghețată care duce la consecințe severe - hău dedesubt) luați un piolet si săpați trepte! Noiembrie / decembrie când aveți glazură de gheată pe stâncă și pudră deasupra luați colțari, doua-trei pitoane, un ciocan și anouri si asigurați pasajul.

"Gheruțele" sunt ok pe poteca ca să nu îți rupi mâna sau piciorul călcând pe pământ înghețat sau acoperit cu zăpadă înghețată. Dacă se pune problema de a aluneca la vale, e teren de colțari.

Colegii de la UIMLA poate au mai multe opinii despre asta întrucât ei și lucrează în teren cu consecință redusă care pare sa se preteze la "gheruțe". În ce mă privește nu le folosesc niciodată la muncă și de câte ori m-am gândit să îmi cumpăr era pentru oraș sau alergat iarna pe dealul din parc....»

Andrei Badea

Legat de folosirea gheruțelor pe văile de abrupt din Bucegi sau "padinile" din Piatra Craiului, sfatul lui Andrei este următorul:

«Gheruțele nu au ce căuta în zonele de abrupt.

Trebuie sa fii foarte clar când vorbești de gheruțe. Oferă un fals sentiment de siguranță și sunt foarte periculoase din cauza asta.

Lumea le preferă pentru că sunt ieftine, ușoare și nu necesită niciun fel de pregătire, dar e o falsă siguranță.

Iarna, padinile necesită echipament și tehnici specifice de alpinism. Ai un culoar abrupt plin cu zăpadă, nu poți merge cu ceva făcut să nu cazi în fund pe forestiere înghețate.»

Alex
Îmi plac drumețiile lungi, de o zi.


Abonează-te la canalul nostru de YouTube!