Transilvania m-a fermecat încă din perioada liceului, când am fost într-un circuit turistic organizat de școală, iar după ce în 2018 am petrecut 3 săptămâni în Germania, am apreciat și mai mult colțul nemțesc/săsesc din România, care are un farmec deosebit.
Sașii s-au stabilit în Transilvania acum mai bine de 800 ani. Au adus cu ei cultura și civilizația din Apus și au construit sate și orașe cu arhitectură specifică Germaniei.
Din cele 7 cetăți și biserici fortificate aflate în patrimoniul UNESCO (Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor și Viscri, aflate în județele Alba, Braşov, Harghita, Mureş şi Sibiu) am ales să scriu despre 4, aflate în apropiere: Prejmer, Viscri, Biertan și Saschiz.
Acestea sunt și cele mai cunoscute, care atrag numeroși turiști din întreaga lume. Le-am vizitat ultima oară la începutul lunii mai 2019 și, în ciuda vremii ploioase, mulți oameni le-au trecut pragul în acele zile.
Context istoric
Studiile arheologie au scos la iveală urme de civilizație din Epoca de Piatra. Herodot îi menționează pe Agatârși, care au locuit pe aceste teritorii încă din anul 700 înaintea erei noastre.
În antichitate Transilvania fost locuită de daci, care au fost cuceriți de romani în urma războaielor din anii 101-102 și 105-106 e.n. După retragerea aureliană din anul 275 e.n. a urmat invazia popoarelor migratoare (goții, hunii, gepizii, avarii și slavii).
În secolul IX teritoriul a fost cucerit de maghiari, care au venit aici din est, alungați de pecenegi de pe teritoriul Ucrainei de azi. Poporul maghiar este originar din Asia, regiunea Levedia (teritoriu care se situa între Volga și Munții Ural).
Pentru apărarea teritoriului de pecenegi și cumani, în secolul X au fost aduși secuii iar în secolul XII, la invitația regelui maghiar Geza al II-lea (1130 – 1162), au fost colonizați sași.
Astfel, în Transilvania existau 3 entități politice, care se auto-administrau, sub autoritate regală: ungurii, secuii și sașii. Vlahii (românii de azi), deși superior numeric celorlalte etnii (sași, unguri, secui) nu aveau reprezentanți și nici putere politică.
La început sașii au construit biserici din piatră în stil romanic, de mici dimensiuni. După invazia mongolilor din anul 1241, ei consolidează bisericile, le fortifică cu turnuri și ziduri de apărare.
Atacurile otomane și fortificarea bisericilor
La sfârșitul secolului al ⅩⅣ-lea încep primele atacuri ale turcilor în Țara Românească și Transilvania. În 1394 (sau 1395, data nu e clară) Mircea cel Bătrân, Voievodul Țării Românești, îi înfrânge pe turci la Rovine dar este nevoit să se retragă în Transilvania.
În 1396, la Nicopole, are loc bătălia dintre turci și armata lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387 – 1437), formată din cavaleri veniți din întreaga Europă, sub steagul papalității. Turcii, sub comanda lui Bayezid Ⅰ, ies învingători.
Campaniile otomane din secolul ⅩⅤ au distrus satele și orașele sașilor. Le-au jefuit și le-au ars, au omorât oameni și au luat prizonieri. Sașii transilvăneni au luptat împotriva turcilor și alături de domnitorii din Țara Românească și Moldova.
Invaziile otomane au schimbat rolul bisericii, care a devenit loc de retragere și de apărare pentru locuitori, nu doar de rugăciune. Astfel, ele au fost fortificate cu orificii de tragere și guri de păcură, cu drumuri de strajă, cu turnuri și ziduri de apărare, etc.
Bisericile fortificate erau în așa fel construite încât apărarea să se desfășoare treptat și ansamblul să nu cedeze din prima. Unele fortificații aveau și șanțuri în afara zidurilor. După cedarea zidurilor din exterior și din interior urma retragerea în biserica cu turn și pe drumul de strajă. Ultimul loc de apărare era turnul construit deasupra corului bisericii, care avea intrarea îngustă iar luptele se desfășurau corp la corp.
Cetatea și biserica evanghelică Prejmer
Cetatea bisericească din Prejmer, Tartlau în germană, a fost construită de Cavalerii Teutoni în anul 1218. În 1240 a trecut sub conducerea abației cisterciene din Cârța. La construcția cetății au participat țărani și meseriași din Țara Bârsei. Era cetatea cel mai puternic fortificată din Transilvania. A intrat în patrimoniul UNESCO în anul 1999.
Șanțul de apă din jurul cetății a fost umplut în secolul ⅩⅨ. Planul bisericii în cruce greacă cu brațe egale este specific Ordinului Cavalerilor Teutoni. Privită de sus, cetatea are formă inelară și are în componență 4 turnuri de apărare, barbacană în formă de potcoavă (deschizătură în zid pentru scurgerea apei) și drum de strajă lung de aproximativ 800 metri.
În interiorul cetății, de-a lungul zidurilor centrale, au fost amenajate locuințe, cămări de provizii și 2 săli de clasă. Fiecare familie avea destinată o cameră pentru a se adăposti, cu intrare separată și fereastră de aerisire.
Orga bisericii a fost confecționată de Andreas Eitel în 1803, refăcută în 1837 de constructorul brașovean Schneider. Alte piese valoroase sunt altarul gotic (cu 2 aripi rabatabile care se închideau în zilele de lucru și de post și se deschideau numai la sărbători), amvonul din lemn pictat (adus de la biserica din Drăușeni), clopote și pietre funerare.
Vizitatorii pot admira, în camere special amenajate din cetate, mobilier săsesc pictat, straie țărănești, sala de clasă folosită până în anul 1853 (când s-a construit în comună o școală modernă), unelte de lucru.
Biletul de intrare în cetate costa 10 lei.
Satul Viscri și biserica fortificată
Satul Viscri
Parte componentă a Scaunului Rupea, satul Viscri a fost atestat documentar la 1400 sub denumirea latină Alba Ecclesia. La începutul secolul al Ⅻ-lea a fost o așezare locuită de secui, care au construit o biserică romanică. Secuii au fost strămutați la sfârșitul aceluiași secol și au fost colonizați sași iar în secolul ⅩⅧ s-a așezat un grup de ciobani români. Aceștia și-au construit casele pe dealul de la capătul satului săsesc.
Plecarea sașilor din Viscri a însemnat și degradarea caselor părăsite. Odată cu înființarea fundației Mihai Eminescu Trust de către Prințul Charles, a început lungul proces de restaurare. Satul și cetatea bisericească din Viscri sunt în prezent sub protecția UNESCO iar casele renovate găzduiesc turiști.
Cea mai veche gospodărie este Markel, aflată la nr. 35. Pe o grindă din pivniță este inscripționat anul 1677 iar pe frontonul casei anul 1819. Poarta este cea originală. Din Strada Principală urcă spre cetate Ulița Popii. Clădirea de pe colț, ridicată în anul 1901, este vechea primărie a satului, în prezent școală și grădiniță.
Biserica fortificată din Viscri
Biserica fortificată din Viscri a fost construită de greavul din sat pe locul bisericii mai mici care a aparținut secuilor. Porțile cetății sunt confecționate din lemn de stejar prinse în balamale de lemn.
Mobilierul din interiorul bisericii datează din secolul al ⅩⅧ-lea și este pictat cu motive florale.
În incinta complexului a fost amenajat și un muzeu etnografic în care sunt prezentate elemente de mobilier și vestimentație, ceramică și cărți, unelte din gospodării, care au aparținut sașilor.
Prețul unui bilet de intrare pentru adulți este 10 lei.
Biserica fortificată din Saschiz
La 2 km de vatra satului Saschiz exista o cetate țărănească cu zid întărit cu 6 turnuri în care țăranii din mai multe localități se refugiau în caz de invazii.
Pentru că această cetate nu era tocmai la îndemână, s-a hotărât construirea unei biserici fortificate care să fie și lăcaș de cult dar și loc de refugiu în caz de pericol.
Biserica în stil gotic a fost ridicată între anii 1493-1522 pe locul unei vechi biserici romanice construită de secui și poartă hramul Sfântului Ștefan.
În partea de vest biserica a fost fortificată prin construirea unui turn de apărare, prevăzut cu guri de aruncare și de tragere. Turnul de vest se renovează în prezent cu fonduri de la Uniunea Europeană și nu se vizitează.
Tariful de intrare este de 6 lei.
Satul Biertan și biserica fortificată
Satul Biertan a fost atestat documentar încă din secolul al ⅩⅢ-lea iar în anul 1397 obține dreptul de a organiza târguri săptămânale.
Cu o populație mai numeroasă decât localitatea Mediaș, Biertan concurează pentru a deveni oraș, fără succes.
Preotul din Biertan, Lucas Unglerus a fost ales episcop în anul 1572 și în loc să se stabilească la Sibiu, a mutat reședința episcopală în satul natal.
În Biertan are loc, în a treia sâmbătă din septembrie, marea întâlnire a sașilor care mai trăiesc în Transilvania.
Biserica fortificată din piața centrală a fost construită între anii 1500 și 1525 pe locul unei alte biserici gotice. Este înconjurată de două incinte fortificate iar zidurile exterioare delimitează spații de tip zwinger în care erau adăpostite animalele.
Altarul triptic din biserică, cel mai mare din Transilvania, a fost realizat între 1483 și 1515 și are 28 de panouri.
Ușa sacristiei, cu intarsii și feronerie gotică, cu închidere multiplă, a fost construită în atelierul meșterului Johannes Reichmuth din Sighișoara. În anul 1889 (sau în 1900 după alte surse) a fost expusă la Paris în cadrul expoziției mondiale.
Astăzi în cetate se intră dinspre Nord, printr-o casă fortificată (în care a fost amenajată casieria și o librărie) și scări acoperite cu șindrilă.
Intrarea costă 10 lei pentru un adult.
Știați că...
Transilvania și-a luat denumirea din latinescul Terra ultra silvam, care se traduce prin Țara de dincolo de codri, cum priveai dinspre Câmpia Panoniei?
În limba maghiară i se spune Erdely, de unde a rezultat termenul Ardeal.
Sașii aveau reguli de comportament în biserică și în comunitate?
Erau amendați dacă vorbeau urât, în caz de ceartă cu vecinii sau cu membrii familiei erau obligați să se împace rapid (dacă nu reușea nimeni să-i împace, nici măcar preotul, plăteau amendă), duminica nu aveau voie să lipsească de la liturghie, nu aveau voie să călărească sau să joace popice și cărți.
7 biserici fortificate din Transilvania sunt în Patrimoniul Mondial UNESCO?
Una singură este secuiască (Dârjiu), celelalte sunt săsești.
În bastionul estic al bisericii fortificate din Biertan a existat o încăpere modestă în care erau închise perechile căsătorite și certate?
Soții erau nevoiți să folosească un singur pat, o masă, un scaun, o farfurie, un pahar și un tacâm. Se zice că în 400 de ani doar o singură pereche s-a despărțit după perioada de „detenție”.
Bibliografie
- FABINI, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2016.
- HUREZEAN, Ruxandra, Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017.
- PHILIPPI, Paul, Transylvania, Short History of the Region, The Hungarian and German Minorities, Schiller Publishing House, Sibiu, 2016.
Broșuri:
- Biertan, ghid cetate și sat, Schiller Publishing House, Bonn, Germania.
- Cetatea și Biserica Evanghelică – Săsească C.A. Prejmer și împrejurimi, Editura Foton, Brașov.
- Viscri, Ghid pentru sat și cetate, Patrimoniu Mondial UNESCO, Verlang Schnell und Steiner, Regensburg.
Site-uri internet și data accesării:
- https://en.wikipedia.org/wiki/Hungarian_prehistory, 08.06.2019
- http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bătălia-de-la-Rovine, 12.06.2019
- https://patrimoniu.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/91-sate-cu-biserici-fortificate-din-transilvania, 8.05.2019
- http://www.saschiz.ro/ro/obiective_turistice.htm, 16.06.2019
