Cuprins:

Brâna Caprelor este un segment din traseul care leagă a doua terasă glaciară a Văii Mălăiești de Șaua Brâna Caprelor, din Creasta Bucșoiului.

Brâna în sine are o lungime de 1.5 km și se parcurge cam într-o oră și jumătate la urcare și o oră la coborâre.

Poteca este îngustă, merge de-a lungul peretelui Bucșoiului și oferă niște priveliști superbe asupra Văii Mălăiești, Culmii Țigănești și în depărtare a Crestei Pietrei Craiului.

Brâna Caprelor într-o zi superbă de vară

Un circuit foarte spectaculos care pornește de la Cabana Mălăiești și urcă pe Brâna Caprelor este următorul:

Cabana Mălăiești - Valea Mălăiești (a doua terasă glaciară) - Brâna Caprelor - Șaua Brâna Caprelor - Vârful Bucșoiu - Vârful Omu - Hornul Mare - Cabana Mălăiești

5-6 ore, 9 km, ↗ 1000 m, ➘ 1000 m

9.2 km, ↗ 1036 m, ➘ 1036 m hartă, track GPS

Marcaje

  1. Bandă albastră: Cabana Mălăiești - Valea Mălăiești (a doua terasă glaciară)
  2. Triunghi albastru: Valea Mălăiești (a doua terasă glaciară) - Brâna Caprelor - Șaua Brâna Caprelor
  3. Bandă roșie: Brâna Caprelor - Șaua Brâna Caprelor - Vârful Bucșoiu
  4. Bandă albastră (comun cu bandă roșie până în Șaua Hornurilor): Vârful Omu - Șaua Hornurilor - Hornul Mare - Cabana Mălăiești

Dificultate

Brâna Caprelor este un traseu expus, neasigurat cu lanțuri, care, ideal, ar trebui parcurs doar atunci când poteca este uscată.

Dacă stânca e udă, unele porțiuni devin mai delicate. Dacă cumva e gheață, mai bine faci cale întoarsă.

Brâna Caprelor este un traseu interzis iarna.

Pe timp de vară se recomandă ca Hornul Mare să fie evitat pentru că pot cădea pietre și terenul este friabil. O variantă mai sigură este ca de pe Omu să cobori în Valea Mălăiești pe poteca de vară.

Am parcurs acest circuit de mai multe ori, dar cea mai interesantă tură a fost în 2016, în ultima săptămână a lui octombrie când iarna începuse deja să-și intre în drepturi.

Iată cum am făcut:

Prima zi: am ajuns la Cabana Mălăiești

La Cabana Mălăiești în octombrie

În prima zi am urcat pe Take la Cabana Malăiești, unde urma să petrecem noaptea.

De la Cabană am văzut că pe Brâna Caprelor ar fi niște zăpadă, așa că am lăsat fetele la cabană și am plecat pe la 5 seara în recunoaștere.

Am reușit să ajungem un pic mai sus de jumătatea brânei, apoi a trebuit să ne întoarcem, ca să nu ne prindă noaptea pe traseu.

Găsisem într-adevăr niște limbi de zăpada, dar nu păreau să pună probleme. Zăpada era moale.

În prima seară, pe Brâna Caprelor, puțin în afara potecii

A doua zi

A doua zi pe la 8:30 dimineața am pornit iar de la Cabana Mălăiești spre Brâna Caprelor, de data asta în formație completă, de patru.

Pe Valea Mălăiești, începutul unui traseu epic

Înainte de ora 10 dimineața întâlneam deja primele limbi de zăpadă și, surpriză, după noaptea friguroasă, zăpada se întărise.

Întâlnire cu prima limbă de zăpadă pe Brâna Caprelor

Mie și Dianei condițiile nu ni s-au părut chiar de speriat, dar pentru prietenii noștri, care nu prea aveau experiență pe munte iarna, a fost o tură hard-core.

Nu aveam niciun fel de echipament tehnic la noi, dar am luat totuși decizia să continuăm, din aproape în aproape, până unde se poate.

Am zis că dacă devine prea periculos pentru a putea înainta, ne întoarcem, dar faptul că zăpadă era doar în anumite zone și priveliștile erau de vis, ne-au făcut să continuăm.

Brâna Caprelor
În depărtare se vede Măgura Codlei

Am dat de zone din ce în ce mai expuse, și am trecut, pe rând, cu răbdare, de fiecare.

Porțiune expusă pe Brâna Caprelor. În depărtare se poate zări Creasta Pietrei Craiului

Deja ajunseserăm prea departe ca să facem cale întoarsă.

Parcă nu ne venea să ne întoarcem tot pe brână, trecuserăm cu bine de unele porțiuni pe care nu doream să le vedem prea curând.

La un moment dat țin minte că am luat un bolovan cu care am făcut găuri în zăpada înghețată cât să ne intre vârful bocancilor în ele.

A funcționat, emoțiile au fost pe măsura improvizației, dar așa am trecut cu bine și de cea mai delicată bucată a traseului, porțiunea expusă din Șaua Brâna Caprelor.

Șaua Brâna Caprelor

În Șaua Brâna Caprelor traseul marcat cu triunghi albastru intersectează traseul turistic marcat cu bandă roșie, care merge pe Creasta Bucșoiului Mare.

Venind dinspre Brâna Caprelor, dacă o luăm la dreapta (S-V) ajungem pe Bucșoiu și Omu, iar la stânga (N-E) spre Șaua Prepeleacului.

Șaua Brâna Caprelor
Șaua Brâna Caprelor. Aici e o porțiune foarte expusă.

Șaua Brâna Caprelor - Vârful Bucșoiu - Vârful Omu - Șaua Hornurilor

Din Șaua Brâna Caprelor am continuat urcarea fără mari probleme, prin vânt și ceață, spre Vârful Bucșoiu și apoi spre Vârful Omu.

Pe Omu era frig și ceață densă, așa că n-am zăbovit prea mult acolo și ne-am îndreptat spre Șaua Hornurilor.

Spre Vârful Bucșoiu
Pe Creasta Bucșoiului
Vârful Bucșoiu (2492 m)
Spre Vârful Omu
Ceață pe Creasta Bucșoiului
De aici ar fi trebuit să se vadă deja Vârful Omu

Hornul Mare al Mălăieștilor

Hornul Mare al Mălăieștilor ni s-a înfățișat abrupt și înspăimântător.

Coborârea pe horn a durat 1 oră.

Am mers cu mare grijă. O alunecare ar fi fost periculoasă, bolovanii erau încă descoperiți, în horn fiind puțină zăpadă.

Coborâre pe Hornul Mare
Coborâre pe Hornul Mare
Coborâre pe Hornul Mare

Valea Mălăiești

Am răsuflat ușurați abia când am ajuns în Valea Mălăiești, la 5 ore de când am început traseul.

De la baza hornului am mai făcut încă o oră până la Cabana Mălăiești.

Am coborât la Gura Diham în aceeași zi, tot pe poteca Take Ionescu.

Concluzie

A fost o tură de pomină, care s-a terminat cu bine.

În condițiile din acea zi, am fi parcurs fără probleme traseul dacă am fi avut la noi echipamentul potrivit.

În ultimii 2-3 ani ne-am ridicat puțin standardele de siguranță.

Am evitat cu succes situațiile de genul celei prezentat în acest articol folosind echipamentul descris mai jos.

Pe timp de iarnă (din octombrie până în iulie) luăm de fiecare dată acest echipament la noi când mergem pe trasee mai expuse.

Doar când suntem siguri că mergem pe trasee de iarnă mai ușoare e posibil să renunțăm la cască sau/și piolet, dar găsim mini-colțarii absolut necesari.

Gheruțele nu sunt echipament tehnic precum colțarii, dar pe poteci își fac treaba foarte bine, ocupă puțin loc, pot fi puși foarte repede pe orice fel de pantof/bocanc și costă undeva la 150 de lei.

Echipament de iarnă:

  1. Mini-colțarii/gheruțele
  2. Piolet - folosit ca punct de sprijin sau pentru a ne opri în eventualitatea unei căderi
  3. Cască de alpinism - protejează capul de lovituri (pe unele trasee pot cădea pietre sau poți cădea chiar tu și să dai cu capul de bolovani)

Atenție!

  1. Nu mergeți pe trasee "interzise iarna" dacă nu aveți experiența necesară
  2. Mini-colțarii (gheruțele) nu sunt proiectați pentru trasee tehnice. Oferă destul de multă aderență pe poteci, dar nu sunt echipament care să-ți protejeze viața
  3. Nu mergeți pe un traseu ca cel prezentat aici dacă stânca e acoperită de gheață. În astfel de condiții este foarte periculoasă parcurgea, inclusiv cu colțari